1 noiembrie 2022
Asociația CRIES a preluat provocarea de a face un Festival „altfel”, subscriind principiilor de solidaritate și sustenabilitate, selectând atent expozanții, producătorii de conținut și artiștii, lansând în spațiul public o declarație de principii și invitând la o meditație asupra importanței reducerii risipei alimentare și a sobrietății într-o lume marcată de crize și foamete.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Dan Costinas in Ştiri
28 martie 2022
Filmul „Dosarul 631”, realizat de Marius Th. Barna, după scenariul lui Bogdan Ficeac are premiera pe data de 12 mai 2022, la sala Ultra, de la Cineplexx Băneasa, Șoseaua București-Ploiești 42D, București. Filmul are o distrubutie notabilă, și anume, Iosif Paștina, Marius Vizante, Diana Sar, Mircea Rusu, Dorel Vișan, Doru Ana, Maria Obretin, Diana Cavaliotti, Ovidiu Nicolescu, Radu Botar, Andras Demeter, Tache Florescu și Gheorghe Visu.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Ştiri
18 ianuarie 2022
15 ani de emoții puternice, de aplauze frenetice și de spectacole memorabile. Tot atâția ani de proiecte de succes, la care se adaugă numeroase evenimente și debuturi ale tinerilor artiști. Cam așa ar putea fi descriși, în linii mari, cei 15 ani de existență pe care Teatrul Tineretului „Metropolis” tocmai i-a împlinit și pe care îi aniversează printr-o serie de surprize pregătite publicului larg.
Primul teatru de proiecte din București a împlinit 15 ani. Ajuns la „vârsta adolescenței”, Teatrul Tineretului „Metropolis” a fost și rămâne susținătorul actorilor independenți. Fiecare proiect desfășurat în toată această perioadă a stârnit emoții puternice fiecărui spectator care i-a trecut pragul măcar o dată.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
5 august 2021
Romfilatelia introduce în circulație, joi, 5 august 2021, emisiunea de mărci poștale „Neagoe Basarab, 500 de ani de la trecerea la cele veșnice”.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
12 mai 2021
Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte.
O răzeșie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri și tremura după ban.
Pentru a nu răzleți feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stânga celei bătrânești. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lângă sine — în casa bătrânească — și a nu orândui nimic pentru împărțeală până aproape de moartea sa. Așa făcu; și-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori și mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: „Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea — fie-i țărna ușoară! — așa a făcut cu mine. Și bărbatu-meu — Dumnezeu să mi-l ierte! — nu s-a putut plânge că l-am înșelat sau i-am risipit casa; … deși câteodată erau bănuiele… și mă probozea… dar acum s-au trecut toate!”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
11 ianuarie 2021
Iarna a venit aducându-ne cu ea plăcerile strălucite ale balurilor, primblările în sănii, concertele încântătoare, petrecerile teatrului și mai ales priveliștea drăgălașă a focului în sobe. Dulci sunt minutele în care poetul, culcat pe un jilț elastic, dinaintea unui jăratic bogat, își simte trupul pătruns de o plăcută căldură, în vreme ce închipuirea lui plutește în visuri misterioase și dă viață întâmplărilor trecute. Iarna și bătrânețile sunt epocile suvenirelor. Când pământul este acoperit cu zăpadă, omul gândește cu drag la frumoasele și călduroasele zile ale verii, la iarba ce învioșea câmpii, la frunzele ce împodobeau pădurile, la cerul albastru, la cântecele voioase ale păsărilor. Asemene și nenorocitul ce a ajuns în vârsta bătrâneților trăiește numai cu aducerea-aminte a anilor tinereții sale.
Eu care, slavă Domnului! sunt încă departe de a fi în numărul celor ce jelesc primăvara vieții, găsesc o mare mulțumire a mă pune seara în fața sobei și a privi jocul fantastic al focului. Îmi place s[…]nviez în închipuire icoanele depărtate ce s-au șters odată cu trecerea zilelor și să le înfățișez ca o panoramă dinaintea ochilor mei. Franța, Italia, Germania ș.c.l. mi se arată atunci cu tot farmecul de care le împodobesc puterea suvenirelor și dorul încă mai puternic de a le revedea în ființă. Câte planuri de fericire, câte casteluri de Spania ridic în ceasul acela! Mă prefac îndată într-un arhitect atât de măiestru, că mă mir eu însumi de frumusețile operelor mele; și cu toate că râd în sfârșit de toate acele nebunii ce-mi vâjâie prin minte, dar mărturisesc că mă simt câteva minute fericit de ele. Zic câteva minute numai, căci realitatea, cea mai aprigă dușman[…]nchipuirii, vine de se pune necontenit dinaintea ei și o întunecă fără milă. Visul se șterge, și inima încetează de a bate; coroana cade și omul rămâne aceea ce este. Le masque tombe, l’homme reste et le héros s’évanouit !
Dar vroiam să vorbesc de Borsec, și văd că m-am adâncit în idei filozofice asupra omului. Așa sunt gândurile ce se nasc în fața focului, noaptea, când toată lumea odihnește. O idee aduce pe alta și într-o clipală face jurul pământului. Să venim însă la sugetul acestui articol.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii