22 noiembrie 2013
Alexa Meade abordează arta într-un mod inovativ. Nu era pentru ea o viață de făcut schițe și de întins pânze. În schimb alege o temă și apoi o pictează – literalmente. Acoperă tot dintr-o scenă – oameni, scaune, mâncare, orice – cu o mască de vopsea care imită tot ce e dedesubt. În acest discurs ce îți deschide ochii, Meade expune fotografii ale unora dintre rezultatele mai bizare și ne împărtășește un nou proiect care implică oameni, vopsea și lapte.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
28 martie 2022
Paul Rucker, artistul multidisciplinar și TED Fellow, dezvăluie moștenirea rasismului sistemic din Statele Unite. Un colecționar de artefacte legate de istoria sclaviei, de la fierul pentru însemnat și cătușe până la cărți poștale înfățișând linșări, Rucker nu a reușit să găsească o robă Ku Klux Klan nedeteriorată pentru colecția sa, așa că a început să-și facă una el însuși. Rezultatul: îmbrăcăminte izbitoare în țesături netradiționale precum pânza kente, camuflaj și mătase care confruntă normalizarea rasismului sistemic din SUA. „Dacă noi, ca popor, ne uităm la aceste obiecte și ne dăm seama că fac parte din istoria noastră, putem găsi o cale de a nu ne mai lăsa influențați de ele”, spune Rucker. (Această discurs conține imagini grafice.)
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
7 aprilie 2021
Era la începutul vacanței Paștilor. Gările erau pline de copii și de părinți cari se întorceau acasă de sărbători, sau cari se duceau să se recreeze de zarva orașului, în vre-un sat dela munte, sănătos și înconjurat de priveliști minunate.
Dar dacă ai fi observat în Gara de Nord din București fețele tuturor cari se pregătiau de călătorie, începând cu cei cari ședeau la rând să-și scoată bilet și sfârșind cu ștrengarii de elevi cari, cățărați pe scările vagoanelor se strigau unul pe altul, n’ai fi văzut o față mai veselă decât a lui Mircea Claudiu. Student în anul I de medicină, Mircea Claudiu nu văzuse de multă vreme satul în care se născuse și copilărise. Tatăl său, notar, îl trimesese să facă liceul în București ca intern ; iar când li se dedea școlarilor vacanță, în tot timpul acestor lungi opt ani de școală, el șezuse la unchiul său, advocat în București. Acesta n’avea deloc greutăți familiare și primise să ia în gazdă pe Mircea, ca să mai ușureze pe bietul frate-său, care avea cinci copii, împrăștiați și ei pe la alte școale : cei mai răsăriți în Târgoviște, iar cei mai mărunței la școala primară din satul Răsvad.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
26 noiembrie 2020
12 artiști transformă câteva dintre fântânile publice din Timișoara: harta orașului, diversitatea frunzelor din Parcul Botanic și straturile pământului sunt temele care se regăsec pe cele trei fântâni.
Intervenție fântână publică în Parcul Poporului în cadrul proiectului La Pas 2020, Timișoara. Foto: Sebastian Tătaru
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
18 septembrie 2020
Motto: „Un visător este cineva care își poate găsi calea numai sub lumina razelor lunii, iar pedeapsa lui este ca zărește zorile înaintea restului lumii.” (Oscar Wilde)
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin – d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză. Cea mai importantă operă a sa este romanul „Portretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray, 1891), în care găsim o ilustrare pregnantă a principiilor sale estetice. El definește rolul artistului în căutarea rafinamentului și frumosului și situează arta mai presus de viață, pentru că exprimă esența caracterelor și a fenomenelor mai fidel decât însăși realitatea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Critică literară, Interviuri, Poezii
24 iunie 2020
În mijlocul unei minunate grădini se înălța o tufă de trandafiri plină de flori, iar în cea mai frumoasă floare trăia un spiriduș atât de mic încât nici cea mai ageră privire a unui om nu îl putea zări. Era la fel de drăguț și chipeș ca și un copil , și era înzestrat cu aripi care i se întindeau de la umeri până la picioare.
În spatele fiecărei petale a trandafirului, el avea câte un mic dormitor cu un pătuț ca de puf. Cât de parfumate erau camerele sale, și cât de transparenți și strălucitori erau pereții acestora, căci ei erau făcuți cu toții din petalele roze ale trandafirului!
Cât era ziua de lungă, spiridușul zburda sub razele calde ale soarelui și zbura din floare in floare, dansa printre aripile multicolore ale fluturașilor sau măsura cu pasul cât de lungă putea fi frunza unei plante. Pentru că, vedeți voi, frunza unei flori cuprindea pentru el tot atâtea drumuri și șosele cât o întreagă țară. Se putea întâmpla ca o astfel de călătorie să nu se sfârșească nici măcar până la apusul soarelui!
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
