În Macondo, un veac durează o veșnicie. Aceasta a fost senzația mea (aproape fizică) după ce am recitit, multe decenii mai târziu și multe alte lecturi latinoamericane, Veacul…

fără voturi

Încarc...

Publicat de Dan Costinas in Cărţi
Comenteaza! »

Romfilatelia introduce în circulație, vineri, 4 iunie 2021, o nouă emisiune de mărci poștale dedicată valorosului patrimoniu arhitectural al orașului și județului Iași, „Palatele Iașului”.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Muzeul Naţional de Artă al României invită publicul, începând cu data de 28 mai 2021, la Muzeul Colecţiilor de Artă să viziteze expoziția „Oscar Han (1891–1976)” curatoriată de Liliana Chiriac și dedicată împlinirii a 130 de ani de la naşterea artistului.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Era odată un băiețaș care a răcit; se jucase pe afară și se udase pe picioare, dar nimeni nu pricepea cum și unde, fiindcă pe jos era uscat și nu ploua.

Mamă-sa l-a dezbrăcat, l-a pus în pat și a prins samovarul, ca să-i facă o ceașcă de ceai din soc, fiindcă ceaiul încălzește. Chiar atunci a venit și bătrânul care locuia sus, tocmai sub acoperiș; n-avea nici nevastă, nici copii, dar îi erau dragi copiii și știa o mulțime de povești și era o plăcere să-l asculți.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
Comenteaza! »

În timp ce soarele răsare peste un oraş mobil cu sute de iurte, regina Boraqchin îşi pregăteşte regatul pentru plecarea spre taberele de vară. În timp ce soţul ei, nepotul lui Ginghis Han, e plecat în incursiune, ea se ocupă de administrarea turmelor, a familiei şi a unui oraş de mii de oameni. Anne F. Broadbridge ne prezintă o zi din viaţa unei regine mongole.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
Comenteaza! »

Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel.

Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic. Și acum ascultați ce li s-a întâmplat:

Klaus cel mic trebuia să are toată săptămâna pentru Klaus cel mare și să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, și anume duminica. Ce mai pocnea din bici Klaus cel mic mânând cinci cai! O zi întreagă, toți erau ca și cum ar fi fost ai lui! Soarele strălucea și toate clopotele din clopotniță chemau lumea la biserică. Oamenii erau toți gătiți de sărbătoare și se duceau cu cartea de rugăciuni subsuoară s-asculte predica și toți se uitau la Klaus cel mic, care ara cu cinci cai, și Klaus era așa de mândru, încât iar pocnea din bici și striga: „Hi, căluții mei!”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
Comenteaza! »