Editura Humanitas Fiction invită publicul la Librăria Humanitas de la Cișmigiu miercuri, 6 noiembrie 2019, de la ora 19:00, la lansarea volumului de eseuri „Chemarea tribului” de Mario Vargas Llosa, deținător al Premiului Nobel pentru literatură 2010. Volumul, recent apărut, tradus de Tudora Şandru Mehedinţi, în seria de autor dedicată scriitorului peruvian, coordonată de Denisa Comănescu, cuprinde opt eseuri, un omagiu adus liberalismului și marilor săi gânditori. Despre carte discută Tudora Şandru Mehedinţi, traducătoarea volumului, Sever Voinescu, jurnalist, redactor-şef al revistei Dilema veche și Marian Voicu, scriitor şi jurnalist. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Karl Raimund Popper (28 iulie 1902 – 17 septembrie 1994), filosof născut la Viena, este unul dintre reprezentanţii raţionalismului critic, doctrină care contestă posibilitatea unei întemeieri absolute a cunoaşterii, chiar şi în cazul enunţurilor empiric-ştiinţifice. Datorită informaţiilor întotdeauna finite, enunţurile ştiinţei nu vor putea fi verificate, ci, mult mai probabil, falsificate.

Fragmente din volumul „Mari filosofi ai lumii”, semnat de Dakmara Georgescu şi Maria Lăcătuş, apărut la Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1995:

Popper va contacta personal pe unii dintre membrii Cercului [de la Viena], între care Herbert Feigl îl încurajează, în mod deosebit, să-şi expună propriile idei asupra teoriei cunoaşterii într-o carte. Astfel, este stimulată realizarea celei mai importante lucrări a lui Karl Popper, Logica cercetării, care apare sub acest titlu în anul 1934. Ea este, paradoxal, o lucrare de tinereţe, care nu a avut însă nevoie de revizuiri. Cartea s-a impus prin forţa argumentelor, care l-au propulsat pe autorul ei din postura de „amator” în cea de „filozof profesionist” (Flonta, p.20 în Introducere – Popper, 1981). Ea reprezintă punctul de vedere personal al autorului, în confruntare cu „puncte de vedere consacrate în filosofia clasică a cunoaşterii, înainte şi după Kant, precum şi cu unele poziţii apărate de cei mai reprezentativi membri ai Cercului de la Viena” (M. Flonta). Popper va fi considerat, de altfel, unul dintre marginalii celebri ai Cercului de la Viena, în sensul că, deşi a frecventat acest grup intelectual şi i-a cunoscut personal pe mulţi dintre membrii acestuia, el s-a distanţat relativ timpuriu de ei, la fel ca Ludwig Wittgenstein.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Cărţi
Comenteaza! »

Invitat al Institutului Cultural Român din Viena în luna septembrie 2009, Mircea Dinescu a intrat în contact şi cu presa austriacă. Koschka Hetzer-Molden de la „Die Presse” i-a luat recent un amplu interviu, care a fost publicat pe 11 octombrie sub titlul „Se supravieţuieşte, ca pe vremea lui Ceauşescu”. Prin amabilitatea ICR, publicăm în continuare acest amplu interviu, în care spune lucrurilor pe nume, în stilul său caracteristic.

Literatură şi dictatură: scriitorul şi susţinătorul drepturilor omului Mircea Dinescu din România despre Herta Müller, literatura ca armă, foamea după carte şi şocul libertăţii.

3 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Interviuri
11 comentarii »

La Editura Curtea Veche a apărut romanul „Nocturnă în Chile” („Nocturno de Chile”) de Roberto Bolaño.

Sebastian Urrutia Lacroix, preot şi critic literar, membru al Opus Dei şi poet mediocru, rememorează în cursul unei singure nopţi de delir intens momentele cele mai importante ale propriei existenţe, dar şi ale istoriei zbuciumate a ţării sale.

În haosul febril al gândurilor şi amintirilor se perindă fantomatic personaje şi întâmplări reale şi imaginare: misterioşii şi glacialii Acirf şi Aru, ambigui purtători de mesaje ale Juntei militare; mult veneratul Pablo Neruda şi celebrul Ernst Junger; un pictor guatemalez anonim, abandonat inaniţiei la Paris în anii ’40; generalul Pinochet, căruia Urrutia Lacroix îi preda în secret ore de marxism; Farewell, monstrul sacru al criticii literare chiliene, şi mulţi alţii.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Acum câţiva ani, în timpul unor cursuri universitare pe care le urmam, s-a desfăşurat, pe parcursul câtorva seminarii, o foarte interesantă discuţie despre ceea ce s-a numit „Cazul Eminescu”. Era vorba despre numărul 265 al revistei „Dilema” (27 februarie – 5 martie 1998), în care se publicaseră câteva articole despre marele scriitor, ce stârniseră o teribilă agitaţie în lumea literară românească. Ideile pe care le susţineau autorii articolelor erau într-o extremă neconcordanţă cu ceea ce învăţasem „la şcoală” despre poetul-nepereche şi trebuie să recunosc faptul că am reacţionat, la o primă lectură, destul de rezervat. Ulterior, recitind şi discutând atent argumentele, am reusit să înţeleg motivele pentru care, oameni de litere mai mult sau mai puţin cunoscuţi au ales să-şi lege numele de un astfel de act „defăimător”. O să încep prin a prezenta câteva concluzii (paradoxal aşezate la început, dar îmi par necesare), cel puţin aşa cum am reuşit eu să mi le lămuresc atunci; urmează apoi pasaje din „infamul docoment”, pe care le-am găsit grăitoare pentru subiectul în cauză.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
22 comentarii »