25 iunie 2008
A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când ea zicea da, dar nici ea nu ieşea din voile lui, şi de aceea era linişte la casa lor şi toate le ieşeau bine şi cu spor.
Aveau însă şi oamenii aceştia o mare şi nesecată mâhnire-n su- fletele lor: nu le făcuse Dumnezeu parte de copii, şi fără de copii viaţa, mai ales cea bună, n-are nici un rost. Să fi avut fie măcar numai unul, ca să aibă de cine să poarte grijă şi cu ce-şi bate capul, căci aşa numai ei amândoi îşi nădeau zilele în sec şi nu se alegeau cu nimic din ele.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Poveşti
26 noiembrie 2013
A apărut numărul 11 din 2013 al revistei de cultură „Constelaţii diamantine”. Şi acesta îşi aşteaptă cititorii în Biblioteca Citatepedia.
Numeroase articole, dar şi versuri variate alcătuiesc un traseu interesant. Totul este pigmentat cu lucrări din creaţia pictorului Francois Boucher.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Biblioteca, Noutăţi despre site
29 mai 2013
Teatrul de Animație Ţăndărică, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti, sub egida UNIMA România şi ASSITEJ România vă aşteaptă în perioada 30 mai – 7 iunie 2013 la cea de-a doua ediție a Festivalului de vară „Teatru, stradă şi copil”. Cei mici şi cei mari se vor bucura de un maraton al poveştilor, printr-o serie de manifestări artistice care se vor desfăşura atât la Teatrul Itinerant Ţăndărică, aflat în Parcul „Alexandru Ioan Cuza” (IOR)- Sector 3, la Grand Cinema Digiplex din Băneasa Shopping City, cât şi la Sala Lahovari a Teatrului Ţăndărică.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Teatru, Ştiri
16 ianuarie 2012
Acum la mijloc de ianuarie se petrec 162 de ierni de când Mihai Eminescu a căzut ca o lacrima a lui Dumnezeu pe solul nostru românesc. De atunci până astăzi s-au scris biblioteci întregi despre el. Se pare că orice cuvânt în plus este de prisos.
Şi totuşi…
În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Ion Ionescu-Bucovu in Articole
83 voturi