„În lipsa rațiunii” („Irrational Man”) – care are premiera oficială în România pe 28 august 2015 – e o ciudățenie de film, care mi-a lăsat impresia unui… ceva neterminat și nedefinit cum trebuie, dar – în același timp – m-a ținut pe scaun și nu mi-a permis mai deloc să mă rup de atmosfera creată pe ecran. Nu este deloc un film de top, iar poveștii îi lipsește tensiunea (deși are în centru o crimă), e dezlânată și înghesuită sub vorbărie multă, dar are o teză interesantă și beneficiază de jocul excepțional a unor actori ce reușesc să salveze pelicula.
Unul dintre cele mai asteptate filme ale anului, „Saga Amurg: Eclipsa” a devenit liderul box office-ului românesc, înregistrând cel mai mare numar de admisii realizat de un film în weekendul de lansare în anul 2010.
Din 2 iulie 2010, poate fi vizionat şi în cinematografele din România „Saga Amurg: Eclipsa” („The Twilight Saga: Eclipse”), cel de-al treilea film al seriei, regizat de David Slade, după un scenariu de Melissa Rosenberg, având la bază romanul „Eclipsa” de Stephenie Meyer. Răul care a pândit din umbră până acum îşi arată colţii. Oraşul Seattle este devastat de o serie de crime sângeroase şi dispariţii misterioase. Creând o armată dintr-o rasă nouă de vampiri însetaţi de sânge, malefica Victoria s-a întors pentru a se răzbuna. Iar Bella, ţinta principală, este acum în pericol de moarte. Uniţi de acest secret înfricoşător, Edward şi Jacob trebuie să încerce să uite rivalitatea dintre ei şi să se alieze pentru a o apăra. În timp ce luptă pentru a supravieţui, Bella este nevoită să aleagă între cei doi. Conflictul care mocneşte de mii de ani între vampiri şi vârcolaci se poate transforma acum într-un adevarăt război, declanşat de decizia unei simple muritoare. Dar Bella mai are o alegere de făcut, una care va schimba vieţile tuturor.
Când un lucru greşit se întâmplă în mod repetat din aceeaşi cauză, acesta începe să-şi piardă unda de şoc. Ce a constituit la început un semnal de alarmă devine o stare de fapt, un mod de viaţă. A nu face ceea ce se cuvine sau a trăi pe repede-înainte „din lipsă de timp” sunt doar unele dintre ele.
Lipsa de timp a devenit aproape un concept. Dar ce înseamnă mai exact „a nu avea timp”? A nu avea timp să răspunzi la o scrisoare, a nu avea timp să cauţi un dar pentru cineva, a nu avea timp să citeşti o carte de poezii, a nu avea timp să observi trecerea unei dimineţi? Muncim mai mult sau doar mai prost? Un sfat înţelept spune să iei lucrurile pe rând. Îţi stabileşti o ordine, îl păstrezi în minte pe primul şi până când nu l-ai terminat nu te gândeşti la al doilea. Am încercat uneori cu succes această reţetă, dar la sfârşitul zilei mă simţeam de parcă aş fi avut o mulţime de sertăraşe împlântate în mine, frumos închise. Fiindcă lucrurile pe care le ordonez şi le pun pe o listă de aşteptare îmi dau impresia că nu ele mă servesc pe mine, ci eu le servesc pe ele. În aceste condiţii, o zi din viaţa mea ajunge să semene cu un desen făcut pe hârtie milimetrică. Eu însămi devin acest desen, un mozaic de fapte mărunte, cele mai multe repetitive, care, în loc să mă ajute să cresc, mă multiplică la nesfârşit.
Chiar am discutat cu editorul meu britanic posibilitatea unei ediţii ilustrate a romanului, căci 90% din ilustraţiile care apar în carte există cu adevărat în arhive. Ei bine, în fiecare zi mă întorceam acasă şi îmi spuneam că voi începe să scriu romanul în ziua următoare, dar a doua zi mă apucam din nou de documentare. Astfel, am amânat începerea romanului cu aproape un an.
Dar documentarea scriitorului nu este riguroasă, nu e o investigare doctorală, nu seamănă cu cea a omului de ştiinţă. În timp ce un cercetător studiază materialul documentar de la distanţă şi îl descrie la rece, eu încerc să mă identific cu el, încerc să reduc din distanţă şi să devin acel material.
Încarc...
7 voturi