28 aprilie 2020
Dlui M. Kogălniceanu
Dorești ca să-ți trimit o descriere a Iașilor. Iată dar că, pentru mulțumirea ta, mă hotărăsc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei spre a întreprinde o primblare pitorească prin ulițele capitalei Moldovei. Te înștiințez însă că această primblare am de gând să o fac fără a-mi întocmi dinainte un plan de drum, precum se obișnuiește mai în toate voiajurile. Nu, eu nu înțeleg călătoriile ca cei mai mulți, adică: de a se face robul unui plan și, în urmare, de a alerga țintă pe linie dreaptă până la țelul propus, fără a se abate din cale și făr[…]ndrăzni de a ieși din rolul de mașină drumeață. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice înrâurire străină, urmează numai capriciilor vremelnice ale închipuirii și care ia ființă fără pregătire, precum și fără scop hotărât.
Adevăratul călător e acela care, când pornește la un drum, își propune să meargă unde l-a duce fantezia lui, astăzi spre răsărit, mâine spre apus, astăzi pe mare, mâine pe uscat. Iar cât pentru acela care se jertfește de bună voie unui țel întocmit după harta geografică, acela îl socot un curier însărcinat de a se purta pe sineși ca pe un pachet dintr-un loc într-altul.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
9 martie 2020
Emile Gebhart, de la Academia Franceză, fost profesor la Sorbona, scria în ziarul L’Opinion, din 28 martie 1908, următoarele:
„Un fait demeurera, pour les Francais, jusqu’a la fin des temps, incontestable, je dirais meme parole d’Evangile, s’il ne s’agissait d’Ernest Renan et de l’un des gestes les plus significatifs de sa legende. Tant que la memoire des hommes retiendra le nom et la souvenir du grand virtuose, il sera clairement etabli, par son propre temoignage consigne a la Revue des Deux Mondes, qu’en mettant le pied sur l’Acropole d’Athenes, l’ancien sulpicien fut pris comme d’eblouissement, recut un choc analogue a celui qui fit tomber Saint-Paul sur le chemin de Damas et prononca, en l’honneur d’Athena (on l’appelait alors Athene), cette priere, ou cette litanie, glorification de la Raison pure, de la Sagesse et de la Beaute… Toutes les occasions sont bonnes pour rendre aux candides auditeurs ou lectures la Priere sur l’Acropole. On la lut en musique a la statue meme de Renan, a Treguier. L’autre jour, a propos du grand Italien Carducci, mon confrere M. Richepin la rappela aux personnes qui n’y pensaient point. On oublie trop le demi-aveu de Renan, le papier (jauni, si je ne me trompe), retrouve longtemps apres et portant la Priere redigee, toute palpitante encore, au retour a l’Hotel d’Angleterre, rue d’Eole (detail ignore de ces messieurs). On ne reflechit pas assez a la figure meme de cet acte de foi paienne et rationaliste, oeuvre laborieuse d’erudition, plus semblable a la docte compilation d’une Encyclopedie allemande qu’a un elan spontane et naif de mysticisme. Je vois encore, en notre bibliotheque de l’Ecole Francaise d’Athenes ou Renan venait travailler a son gre, les monuments de philologie germanique d’ou il etait si facile de tirer le tresor d’attributs theologiques ou metaphysiques ou esthetiques d’Athena…”.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
29 decembrie 2016
Aveam de gând să scriem o schiță critică despre talentatul și simpaticul nostru nuvelist Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Spre acest sfârșit am citit multe din criticile ce s-au scris despre dânsul și, citindu-le, ne-am schimbat ideea; ne-am hotărât să spunem câteva cuvinte despre critica noastră, despre cum este ea și cum ar trebui să fie. Aceste câteva cuvinte despre critică ne par trebuitoare înainte de a urma cu cercetările noastre.
Oricine își va arunca ochii asupra criticilor ce se fac la noi, fie în foiletoane, fie în reviste, nu va putea să nu se simtă mâhnit. Critica românească, cu foarte mici excepții, e cât se poate de deșartă, o critică de frunzăreală. E mare rețeta în literatura noastră, dar mai mare încă în critică. Critica la noi nici n-are o viață neatârnată, ea trăiește pe lângă literatura artistică, din viața acestei literaturi, și nu pentru a-i da vreun ajutor, ci mai degrabă pentru a o încurca. Când apare vreo lucrare a unui scriitor al nostru, criticii se împart de obicei în două tabere: unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin fără nici o motivare; alții, prieteni, îl ridică în slavă și iarăși fără de motivare. Astfel scriitorul ajunge după unii o nulitate, după alții un maestru, un talent fără pereche. Iar prieteșugul și dușmănia atârnă de niște factori care îndeobște n-au nici o legătură cu literatura, ca de pildă: colaborarea la aceeași revistă, înregimentarea în aceeași gașcă literară, ba de multe ori își vâră coada și politica de partid. Așa că un scriitor care e maestru, talent mare, geniu când face parte din partidul politic al criticului, ajunge nulitate când trece în alt partid.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
6 decembrie 2016
„Tigrul din orașul nostru” de Gianina Cărbunariu este prima producție a Teatrului „Matei Vișniec” din Suceava (strada Dragoș Vodă, nr. 1). Avanpremiera spectacolului are loc joi, 8 decembrie 2016, de la ora 19:00, iar premiera, vineri, 9 decembrie, de la aceeași oră, în prezența autoarei. Cel mai nou teatru de stat din România – Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava a ales să lucreze pentru prima sa producție cu artiști tineri, puternici și creativi, apreciați atât de către critica de specialitate dar și de către public: este vorba despre regizorul Bobi Pricop, și de scenograful Adrian Damian.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
16 iunie 2015
Pe 19 iunie 2015, Institutul Cultural Român de la Berlin organizează o seară omagială dedicată filozofului român Emil Cioran, la 20 de ani de la moarte. Evenimentul constă dintr-o lectură şi o dezbatere pe marginea vieţii şi operei gânditorului român, cu participare română şi germană, în spaţiile Literaturhaus Berlin, partener al evenimentului.
Participanţii la simpozion sunt istoricul literar român Ilina Gregori şi istoricul şi filozoful german Jürgen Grosse, moderator fiind scriitorul şi traducătorul Ernest Wichner, director al Literaturhaus Berlin.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Ştiri
2 martie 2015
Aforistica lui Valeriu Butulescu continuă să facă înconjurul lumii. Numărul limbilor în care au fost deja traduse aforismele binecunoscutului scriitor român este atât de mare, încât le pierzi şirul încercând să le numeri. Facem aici doar o scurtă trecere în revistă a unor semnalări recente în presa internaţională.
Volumul de aforisme „Sparagmata” („Fragmente de înţelepciune”), tradus în neogreacă de Angela Bratsou, a fost lansat anul trecut la Atena. Cartea a făcut o bună impresie, autorul a primit un premiu literar, iar aforismele sale sunt frecvent citate.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Aforisme, Ştiri