Prizonierul legat sub un pendul tăios care coboară amenințător spre el. Un corb ce refuză să părăsească odaia naratorului. O inimă care n-a încetat să bată îngropată sub podele. Macabrele și inovatoarele povestiri de groază cu elemente gotice ale lui Poe au lăsat o amprentă eternă asupra literaturii. Scott Peeples investighează ce anume îl face pe Poe unul dintre cei mai de seamă scriitori americani. Lecție de Scott Peeples, regizată de Compote Collective.
Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 – 7 octombrie 1849) este unul dintre cei mai cunoscuţi romantici americani, poet şi prozator al misterului şi al macabrului. „William Wilson” este una dintre scrierile sale, care mi-a stârnit interesul deşi stilul este complet lipsit de spectaculozitate. Textul valorifică tema dublului, foarte des întâlnită în literatură, de altfel; apariţia fantomei unei persoane încă vii are, în civilizaţiile lumii, conotaţii negative şi trimite fără excepţie cu gândul la moarte. În plus, Poe insistă în textul său pe iritarea absolută, profundul disconfort psihic pe care anularea unicităţii ni-l provoacă oricăruia dintre noi. Stilul narativ este extrem de supravegheat şi subtil, cu fraze echilibrate şi sobre, fără a urmări vreun efect stilist, ci exemplificând mai curând o scriitură raţională şi logică.
Poetul, prozatorul, şi traducătorul Mihu Dragomir – pe numele său adevărat înscris în certificatul de naştere, Mihail C. Dragomirescu se năştea, în 24 aprilie 1919, la Brăila într-o familie de învăţători. Fiind elev în clasa a III-a, «editează», cu banii de buzunar (2 lei), o «revistă» intitulată „Lumea copiilor”, scrisă şi desenată de mână. Tirajul a fost de doar două exemplare: unul pentru colecţia «redacţiei», al doilea, pentru sora sa, singura abonată.
În anul 1929 devine elev, timp de patru ani al Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila, perioadă în care participă la concursuri literare, ia lecţii de muzică, compune jocuri de cuvinte încrucişate şi colaborează la revistele Rebus, Curentul jocurilor şi Revista jocurilor. Începând cu clasa a V-a este transferat ca intern la Liceul Gheorghe Şincai din Bucureşti, unde înfiinţează Asociaţia rebusistă Gheorghe Şincai, dar în toamna anului 1934 revine la Brăila la Liceul Comercial Petre Bancotescu.
Cu mult înainte să avem oameni de știință care să se ocupe de rachete, ideea unui zbor în spațiu a călătorit din minte în minte de-a lungul generaților. Folosind imagini grozave, TED Fellow și economistul NASA Alexander MacDonald ne arată cum 300 de ani de povești sci-fi, de la Edgar Allan Poe la Jules Verne, până la H.G. Wells și dincolo de ei, au aprins o cultură a explorării spațiale. O viziune fascinantă asupra modului în care poveștile devin realitate, prezentând și o mașinărie trasă de gâște trimisă pe Lună.
La Editura Leda a apărut cartea „Chemarea lui Cthulhu„, o lume în care incredibilul devine realitate, o lume în care tenebrele acoperă orizontul, în care macabrul, teroarea şi nebunia invadează cosmosul – lumea stranie a lui H.P. Lovecraft.
Volumul reuneşte douăsprezece texte celebre ale maestrului literaturii fantastice, de la primele poveşti despre coşmaruri şi nebunie („Veneticul”), la cele groteşti („Dulăul”), culminând cu teroarea extraterestră din „Chemarea lui Cthulhu”, îmbinare de suprarealism clasic cu elemente science-fiction.
Stephen King l-a elogiat simplu, dar elocvent, venind din partea unui alt mare maestru al genului: „H.P. Lovecraft este, incontestabil, cel mai mare scriitor al genului horror.”
Marius Chivu spune: „Inegalabilă prin atmosfera castelană decadent-lugubră, prin sugestia subteranului, a claustrării şi damnării, prin misterul maladiv al celor doi gemeni spectrali, dar şi prin eleganţa întunecată a limbajului – nu ascultaţi acest audiobook noaptea! -, capodopera lui E.A. Poe a inspirat, printre altele, cea mai misterioasă proză din literatura română. Frumuseţea stilistică a inclasabilului text «Veghea lui Roderick Usher» scris de poetul Ion Barbu, fan declarat al lui E.A. Poe, este egalată doar de perfectul ei ermetism.”
La rândul său, George Motoi, care a dat glas creaţiei marelui scriitor, subliniază: „«Prăbuşirea Casei Usher» este povestea unei existenţe tragice, găsită dincolo de graniţele normalităţii, surprinsă într-o ciudată şi tristă însingurare, supusă alienaţiei. O operă fantastică, dacă nu fantasmagorică. Ai grijă de tine, ascultătorule, nu o asculta seara târziu, pentru că toată noaptea nu vei mai închide un ochi…”
Încarc...
