Când spui sau scrii „Antonescu”, nouă din zece români se gândesc imediat la mareșalul Ion, șef al Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei pe la 1914-1918. Astăzi ies din cutie (stupidă adaptare a “out of the box”-ului, nu?) și am să scriu „Antonescu” cu gândul bun la mareșala Simona, una dintre șefele Literaturii Române Contemporane pe la 2015-și mulți ani de acum înainte.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Privind în ochii diferitelor animale, veți vedea câteva pupile cu formă extraordinară. Pisicile de casă, în primul rând, sunt vânători de amurg cu pupile alungite vertical. Multe animale care pasc, cum ar fi caprele, au pupile dreptunghiulare. Alte animale au pupile în formă de semilună sau inimă. Deci ce se întâmplă? De ce există atât de multe forme diferite ale pupilei? Emma Bryce cercetează știința vederii animalelor.
fără voturiÎncarc...Romfilatelia continuă seria tematicilor filatelice dedicate costumelor populare, prin emisiunea de mărci poștale „Port popular de nuntă (I)”, care intră în circulație miercuri, 24 iunie 2020, disponibilă în magazinele Romfilatelia din țară și online. În cadrul primei părți dedicate acestei tematici, sunt prezentate costume populare de nuntă, în pereche, din zonele Bucovina, Oaș, Vlașca și Banat.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Epigrama, cu drăcuşorii ei,
Se duelează-ntruna.
Zeiţa-i – Mătrăguna!*
Sar din săbii şi peniţe doar… scântei.
*Atropa Belladonna sau Carmen, trimisă pe pământ, cu mulţi drăcuşori, să ne veselească, să ne corecteze viciile prin satiră şi umor, că prea amărâţi şi prea înfumuraţi din cale afară suntem.
P.S. Dar mai e o Zeiţă în ceruri, cu aia eu contactez.
* * *
Zeiţa Epigrama şi… drăcuşorii ei sau Globul Pătrat cu unii tipi de pe el, cu marile lor succese la Concursuri Naţionale şi Internaţionale de Humor şi Neumor, menţionaţi cu multiple premii Grand Prix, că nu-s chiar toţi aşa ca ei, ci selectaţi din toate colţurile Globului Pătrat – despre toate acestea – mai jos.
Continuare »
2 voturiÎncarc...
Acum patru ani, am primit un calendar mic de birou, de forma unei piramide dreptunghiulare, cu imagini din Tibet. La sfârşitul anului pentru care fusese tipărit, nu m-am îndurat să-l arunc. În parte şi pentru imaginile frumoase, asupra cărora îmi odihnisem adeseori privirea, dar mai ales pentru că dosul alb şi lucios al filelor reprezenta suportul cel mai potrivit si elegant pentru a-mi pune în practică o dorinţă mai veche, aceea de a scrie un fel de cugetare a lunii, o învăţătură spirituală pe care s-o am mereu în faţa ochilor, ca să mi-o reamintesc în fiecare zi.
Aşadar, la începutul anului următor, am întors prima filă din vechiul calendar şi l-am aşezat în faţa mea, privind hipnotizată la dreptunghiul acela imaculat şi conştientizând brusc că din nenumăratele vorbe de duh în care găsisem un răspuns la frământările mele, care-mi luminaseră cugetul la un moment dat, spulberând vreo îndoială, care-mi oferiseră sprijin sufletesc şi echilibru în judecată, care mă înţelepţiseră cu vreo pildă, îmi domoliseră patimi sau dăduseră aripi încrederii în sine, toate arătându-mi o cale mai bună de urmat, eu trebuia să aleg numai douăsprezece. Acele douăsprezece trepte pe care puteam urca cel mai sus spre vârful spiritualităţii mele; douăsprezece acorduri cu care să pot compune muzica fiinţei mele; douăsprezece esenţe din amestecul cărora să obţin parfumul vieţii mele…
Continuare »
3 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
