Încălecându-și calul firav, Don Quijote atacă o armată de giganți. E datoria sa să înfrângă aceste namile în numele scumpei sale Dulcinea. Dar există o problemă: giganții sunt doar niște mori de vânt. Ce anume face să fie apreciată această poveste a unui cavaler stângaci, dar totuși curajos? Ilan Stavans investighează. Lecție de Ilan Stavans, regie de Avi Ofer.
fără voturi
Încarc...Teatrul de Comedie şi ARCUB prezintă miercuri, 26, şi joi, 27 ianuarie 2011, de la ora 19:30, la Sala Studio avanpremiera spectacolului „Visul lui Don Quijote”, pe un text de Dan Tudor, inspirat din dramatizarea lui Mihail Bulgakov (traducerea realizată de Maria Dinescu) după romanul “Don Quijote” de Miguel de Cervantes.
Continuare »
4 voturiÎncarc...Trailer pentru romanul publicat de Gelu Vlaşin la Editura Eikon din Cluj
fără voturiÎncarc...
În anul 1605, de sub teascurile tiparniţei lui Juan de la Cuesta din Madrid vedea lumina zilei Don Quijote, un personaj fabulos, cum puţine se născuseră din vremea lui Homer încoace. Părintele său, Miguel de Cervantes y Saavedra, nu era licenţiat al universităţii din Salamanca, nici măcar bacalaureat, precum Samson Carrasco, ci un simplu soldat cărunt şi infirm, lăsat la vatră. Asemenea contemporanului său Shakespeare, avea şcoală puţină, dublată însă de un talent uriaş. Dascălul său, Juan de Hoyos, îl învăţase bine latina, dar mai ales castiliana, căreia Cervantes îi va fixa definitiv forma literară. Autorul nu era la primul păcat literar. Debutase pe când era elev, cu un sonet, patru redondillas, o copla şi o elegie în terţine, – toate într-o culegere de poezii publicate cu ocazia morţii reginei Isabela de Valois.
Poate că Don Miguel ar fi ajuns un bun poet de curte, versificator înzestrat, talentat căutător de rime, dacă n-ar fi simţit, irezistibil, chemarea armelor. Pentru o lungă perioadă de timp Cervantes lasă pana şi pune mâna pe sabie. Trăieşte nebunia eroică a războiului. Se înrolează în armata lui Juan de Austria. Îşi pierde un braţ luptându-se cu turcii în bătălia de pomină de la Lepanto (1571), ceea ce nu-l împiedică să se caţere, doi ani mai târziu, pe zidurile Tunisului, luând parte la asediul cetăţii. În drum spre Spania natală, cade în mâinile piraţilor berberi, fiind ţinut ostatic la Alger vreme de cinci ani. Paradoxal, muzele îl regăsesc tocmai la închisoare. În captivitate Cervantes îşi reia preocupările literare. Adresează secretarului regal Mateo Vasquez o scrisoare în versuri, foarte convingătoare, prin care imploră să fie răscumpărat. Însă piraţii au intuit valoarea scriitorului mai bine decât Lope de Vega, (ilustrul său detractor), cerând pentru eliberarea lui o avere: cinci sute de ducaţi în aur! Spania nu-l abandonează pe cel care va deveni inegalabila ei glorie literară. Regele, biserica şi familia pun mână de la mână şi banii se strâng.
Continuare »
8 voturiÎncarc...Sâmbătă, 3 decembrie 2016, de la ora 17:00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, regizorul Radu Jude şi criticul de film Andrei Gorzo intră în culisele filmului „Inimi cicatrizate”. Adaptarea liberă după opera literară a lui M. Blecher îşi preia firul narativ principal din romanul „Inimi cicatrizate”, dar în dialoguri şi în construcţia personajelor sunt evidente trimiterile directe la celelalte romane, „Întâmplări în irealitatea imediată” şi „Vizuina luminată”, la corespondenţa şi la biografia lui Blecher.
Continuare »
fără voturiÎncarc...„7 opere de milostenie” („Sette opere di misericordia”) este o dramă inspirată din viaţa imigranţilor români care trăiesc în taberele de la periferiile oraşelor din Italia. Filmul este o coproducţie italo-română, regizată de fraţii Gianluca şi Massimilliano De Serio, iar personajele principale sunt interpretate de un actor italian şi de o româncă: Roberto Herlitzka şi Olimpia Melinte. Filmul are premiera vineri, 22 februarie 2013, la cinema Elvira Popescu.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
