Romfilatelia continuă seria tematicilor filatelice dedicate costumelor populare, prin emisiunea de mărci poștale „Port popular de nuntă (I)”, care intră în circulație miercuri, 24 iunie 2020, disponibilă în magazinele Romfilatelia din țară și online. În cadrul primei părți dedicate acestei tematici, sunt prezentate costume populare de nuntă, în pereche, din zonele Bucovina, Oaș, Vlașca și Banat.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Joi, 10 octombrie 2019, are loc, în Sala de Conferințe a Institutului Român de Cultură și Cercetate Umanistică de la Veneția prezentarea cărții „Despărţirea de Goethe” a filosofului român Constantin Noica (1909-1987). Prezentarea cărții lui Noica, tradusă de Davide Zaffi, este făcută de profesorul italian Roberto Scagno, (Universitatea din Padova) fin/real cunoscător al lucrărilor filosofice ale autorilor români din generația din care face parte Noica, generație din care cităm doar numele lui Mircea Eliade (1907-1986), Emil Cioran (1911-1995), Mircea Vulcănescu (1906-1952), Petru Comarnescu (1905-1970).
Raportul lui Constantin Noica cu opera lui Goethe este complex și întrerupt de vicisitudinile istoriei (al Doilea Război Mondial, intrarea României imediat după război în orbita Uniunii Sovietice, instaurarea terorii comuniste și epurările politice care au atins și părți largi ale intelectualității etc.).
Cu toate acestea, reflecțiile lui Noica asupra operei celebrului gânditor și scriitor german, începute în anii premergători celui de al Doilea Război Mondial au avut continuitate pe termen lung, „Problema Goethe” – care era legată și de interpretarea filosofică a operei de bază a acestuia și în anii ’50 ai secolului trecut, pe când gânditorul român s-a aflat în domiciliu forțat în localitatea montană Câmpulung Muscel.
Continuare »
fără voturiÎncarc...După ce primul său single a cucerit publicul din Bulgaria și nu numai, Alma continuă colaborarea cu românul Monoir și lansează „Don’t Know”. Piesa „Don’t Know” este compusă de artistă, alături de Christian Tarcea (Monoir), care a susținut-o încă de la început. Pe cei doi artiști îi leagă o relație de prietenie, iar în momentul în care au fost în studio, relaxarea și chimia s-au simțit instant, drept dovadă fiind și faptul că noul single a luat naștere într-o atmosferă degajată.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Pentru generațiile care vin, Eminescu, așa cum ne obișnuisem a-l cunoaște, nu mai există. Există alt Eminescu — un poet inegal, adeseori mediocru și incorect, care-și repetă unele figuri și întorsături de cuvinte până la saturație.
Aceasta se datorește tocmai unora dintre admiratorii lui entuziaști, care nu s-au mulțumit să-l admire de la distanță, ci s-au apropiat să-l pipăie, să se frece bine de el, pentru propriul lor lustru.
Se știe cum a început infamia.
Continuare »
fără voturiÎncarc...„Nu pot trăi fără mare”, a declarat Alvaro Soler cu ocazia lansării noului său album, „Mar De Colores”, un material care confirmă talentul artistului catalan de a ridica o lume întreagă la dans. Albumul „Mar De Colores” combină stiluri muzicale diferite, revoluționând ritmurile latine prin amestecul inedit de pop spaniol și folk, hip hop și sunete specifice muzicii clasice, reușind să exprime versatilitatea lui Alvaro Soler, care se confesează prin muzică și dă glas celor mai intime gânduri, folosindu-se de carisma și umorul caracteristice.
Spre deosebire de materialul său de debut, care a fost pur experimental, „Mar De Colores” urmează o linie clară.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Acum doisprezece ani se împlinise un secol de la nașterea lui Flaubert. Frederic Masson, secretarul Academiei, om de bine și autor al multor volume asupra lui Napoleon, a refuzat să vie la serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist și a ponegrit familia franceză. O parte din presă a protestat atunci împotriva lui Masson, dar nimeni, mi se pare, n-a pomenit că acum patruzeci de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de către un literat, obscur ce-i dreptul, Henri Laujol, sprijinit însă cu energică simpatie de Anatole France.
Pe atunci, France ținea mult la romanele lui Feuillet, se emoționa gingaș de lirica lui Coppee, și Gyp îi plăcea cu deliciu: nu era, prin urmare, deloc anarhist și se avea deci bine cu „familia franceză”. În urmă, ideile lui s-au întors, putem zice, pe dos. Familia, statul și multe alte lucruri sfinte – nu numai franceze, ci oricare – au fost tratate în cărțile lui cu un haz minunat și cu o lipsă de respect desăvârșit. „Evoluțiile” lui au, incontestabil, eleganța violenței. E adevărat nostim și drăcos când același om zice, despre același lucru, azi așa, mâine din contra. Inconsecvența are farmec ștrengăresc. Dar în exercitarea acestei cochetării cronice, France a pus uneori, parcă, un fanatism care strică jocul: de exemplu, atunci când se avea bine cu Feuillet, Gyp, Coppee, deci cu familia franceză, a tratat, de dragul acestei familii, cu prea accentuată înverșunare pe anarhistul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-i face atâta cinste ca Masson, încât să-l numească anarhist – un calificativ cu oarecare prestigiu atunci când se aplică intelectualilor – ci îi zice de-a dreptul: prost, Don Quichotte, paiață dizlocată, și la urmă, spre mângâiere, „ce pauvre grand ecrivain”. E destul de tare.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
