Când radiul a fost descoperit, culoarea lui verde luminoasă i-a inspirat pe oameni să-l adauge în produse cosmetice și bijuterii. Nu a trecut mult timp până când am realizat faptul că efectele nocive surclasau beneficiile vizuale ale acestuia. Din păcate, radiul nu este singurul pigment din istorie care a părut inofensiv sau util, dar s-a dovedit a fi mortal. Lecție de J. V. Maranto, animație de Juan M. Urbina.
Rasa poate fi un subiect foarte sensibil. După cum spune Mellody Hobson, director financiar executiv, în conversație este echivalentul unui suicid. Dar, conform ei, tocmai de aceea e necesar să abordăm subiectul. Prin acest discurs captivant și persuasiv, Hobson demonstează cum, vorbind deschis despre rasă, și în special despre diversitate în procesul de recrutare, companiile și societatea pot deveni mai bune.
Designerul Jared Ficklin creează vizualizări nonconformiste care ne permit să vedem muzica, folosind culori și chiar foc (o premieră pentru scena TED), pentru a analiza modul în care sunetul ne face să ne simțim. Face o mică digresiune pentru a analiza cum sună un parc de skateboard și modul în care informația audio ne poate îndruma în dezvoltarea creativității.
Chirurgii învaţă din manuale care în mod convenabil codifică tipurile de ţesuturi în culori, dar nu arată aşa în realitate. Asta până acum. La TEDMED Quyen Nguyen demonstrează modul în care un marcator molecular poate face tumorile să lumineze în verde aprins, indicând chirurgilor exact unde să taie.
Nina Jablonski spune că culorile diferite ale pielii sunt pur și simplu adaptarea corpului omenesc la diferitele climate și niveluri de expunere la ultraviolete. Charles Darwin nu susținea această teorie, spune ea, pentru că acesta nu avea acces la NASA.
Decupez o inimă albă din pânza catargului, cutreierător în paşi de val, către o primăvară albă.
Îmi şoptesc rar ca să-mi priceapă mintea:
– De ce trebuie să caut culori în peşteri zăvorâte cu ţurţuri de gheaţă?
– Simplu, îmi răspund cu nonsalanţă, să pictez o inimă rămasă albă din gândul iernii şi desperecheată de orice culoare!
– Şi pentru aceasta, trebuie să o vopsesc, pentru că altfel primăvara trece orbită de alb pe langă mine.
Din nou mă intreb ca să mă conving:
– Era mai simplu… iarna, scuturam ninsoare în praf alb de nor pe marginile argintii ale sufletului, ca atunci când desenam cu creta flori, cifre şi căsuţe pe tabla neagră a clasei… şi gata, aveam de-o iarnă!