Povestea medicilor din cadrul Centrului Medical Gaffney Chicago continuă la DIVA în luna octombrie 2017, cu episoade în premieră. Sezonul 2 al serialului „Camera de gardă” („Chicago Med”) are premiera cu două episoade difuzate duminică, 1 octombrie 2017, la ora 20:00 la DIVA și în fiecare duminică se pot urmări câte două episoade ale seriei.
Continuare »
fără voturi
Încarc...DIVA anunță premiera serialului dramatic „Camera de gardă” („Chicago Med”), din 16 februarie 2017, la ora 21:00. În fiecare joi este difuzat câte un episod, cu excepția datei de 16 februarie, când publicul vizionează două episoade. Serialul a avut premiera în SUA în noiembrie 2015, la NBC, plasându-se pe primul loc în slotul său orar. Din distribuţie fac parte Oliver Platt („Eu sunt Cathy”), Colin Donnell („Arcaşul”), S. Epatha Merkerson („Lege şi ordine”), Torrey DeVitto („Jurnalele vampirilor”), Yaya Da Costa („I Will Always Love You: The Whitney Houston Story”), Nick Gehlfuss („Fără ruşine”), Brian Tee („Jurassic World”) şi Rachel DiPillo („Jane the Virgin”).
Continuare »
1 voturiÎncarc...După un turneu impresionant în festivaluri internaţionale de prestigiu, în care a adunat șapte premii la sfârșitul anului trecut, „Crulic – drumul spre dincolo”, primul lungmetraj românesc de animaţie din ultimii 20 de ani, scris, regizat şi produs de Anca Damian a fost recent inclus în selecţia oficială a festivalului New Directors/New Films de la New York (21 martie-1 aprilie 2012). Realizat în colaborare cu The Film Society of Lincoln Center şi celebrul Museum of Modern Art (MoMA), festivalul promovează, de mai bine de 40 de ani, lucrări noi ale unor realizatori în ascensiune, „celebrând cele mai inovatoare voci auctoriale din cinematografie”.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Teatrul Odeon prezintă în premieră sâmbătă, 15, şi duminică, 16 martie 2008, ora 19:00, spectacolul „Camera de hotel – o trilogie”, după un scenariu de Barry Gifford, în regia lui Alexandru Dabija. Este vorba despre 3 piese, cu relaţii învăluite de mister, care se dezluşesc treptat, într-o atmosferă stranie.
Continuare »
fără voturiÎncarc...I
De o săptămână mă aflam la Florența, alergând în toate zilele, de dimineață pân-în seară, prin deosebitele părți ale orașului, spre a vedea nenumăratele minuni cuprinse în sânul său; la tot pasul un nou lucru vrednic de laudă se arăta ochilor mei și îmi insufla un sfânt respect pentru maeștrii nemuritori care au înzestrat patria lor cu atâtea podoabe ce fac mirarea călătorilor. Când a da Dumnezeu (ziceam în mine, în fața unui monument sau a unui tablou) să avem și noi în Moldova un Raphael, un Michel Ange, ale căror produceri minunate să poată atrage ochii și laudele națiilor asupra noastră!” Dar aceste visuri mândre făceau loc îndată altor idei trezite în minte-mi prin priveliștea vreunei alte capodopere de zugrăvie sau de arhitectură ce se înfățișa ochilor mei, căci obiectele de artă sunt atât de multe în Italia și mai ales cu așa talent lucrate, încât călătorul nu mai are vreme nici să gândească, ci își simte ființa cufundată într-o mirare îndelungată și plină de plăceri. El în trecerea sa prin Italia gustă o viață nouă, necunoscută; și când iese de pe țărmurile acelui pământ poetic, atunci i se pare că s-a visat zburând printr-o câmpie îmbogățită cu toate podoabele raiului.
Într-o duminică, trecând pe piața de Domo, văzui o mulțime de echipajuri așezate în linie, în fața catedralei Santa Maria del Fiore, ce se găsește în mijlocul pieței; și îndemnat de curiozitatea de a vedea damele aristocrate din Florența, intrai în ea. Priveliștea ce mi se înfățișă mă umplu de un sentiment atât de puternic și de sfânt, că rămăsei împietrit ca statuia sfântului Ioan lângă care mă aflam. Biserica era luminată de vro câteva candele ascunse pe după coloane, încât razele lor aruncau o lumină slabă, ca glasul cel de pe urmă al unui om ce moare, și misterioasă ca sfintele taine ce se serbau înaintea veșnicului părinte. Un popor întreg sta îngenuncheat în fața altarului și cufundat în dulcea mângâiere a rugăciunii; glasul răsunător și plin de melodie al organelor zbura prin nourii de tămâie ce se ridicau în văzduh și vuia ca o harpă cerească ce părea că cheamă sufletele la pocăință. Un aer de sfințenie ce-ți răcorea inima de toată durerea domnea asupra tuturor acelor capete plecate…
Continuare »
fără voturiÎncarc...
De fiecare dată când am fost întrebată dacă regret vreo experienţă de viaţă, am răspuns cu mâna pe inimă că nu. Într-adevăr, nu am regretat că am ajuns într-un loc unde nu voiam să fiu, într-o situaţie neplăcută, că am spus un cuvânt sau am făcut un gest care au rănit. Nu mi-a părut rău că lucrurile s-au întâmplat ca atare, ci, puţin timp după aceea, mi-a părut rău că nu am încercat să plec din acel loc, să depăşesc acea situaţie, să spun cuvântul de iertare. Apoi, nu ştiu prin ce firesc, nu am mai regretat nici asta.
Privite dintr-o anumită perspectivă, chiar eu aş putea zice că am făcut o mulţime de greşeli regretabile. Însă viaţa mea n-a fost întotdeauna un răspuns la o întrebare, o reacţie la mediul înconjurător, n-a fost o lecţie de învăţat. Am lăsat fiecare clipă să se prefacă într-un firicel de nisip cu care vântul destinului a sculptat pe „columna” vieţii mele o poveste. O poveste numai pentru mine însămi.
Continuare »
15 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
