Citiorii sunt așteptați la Librăria Humanitas de la Cișmigiu marți, 3 decembrie 2019, la ora 19:00, la lansarea volumului „Nici toate ale popii. Religie fără stres” de Wilhelm Tauwinkl, bestseller Humanitas la Gaudeamus 2019. La eveniment vorbesc, alături de autor, PS Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București, pr. Marius Taloș și Gabriel Liiceanu.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Cititorii sunt invitați miercuri, 13 noiembrie 2019, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o seară dedicată lui Alexandru Mironescu și volumelor Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului Aprins și Admirabila tăcere. Jurnal. 1968-1969, apărute recent la Editura Humanitas. La eveniment vorbesc Sever Voinescu, jurnalist, redactor-şef al revistei Dilema veche, Bogdan Tătaru-Cazaban, doctor în filozofie al Universității din București, cercetător științific la Institutului de istorie a religiilor al Academiei Române, Paul Yawer și Marius Vasileanu, îngrijitorul volumelor. Moderatorul întâlnirii este Dionisie Pârvuloiu, redactor al Editurii Humanitas.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Am greșit. Deunăzi, vorbind de stilul lui Renan, am spus, după mărturia lui Emile Gebhart, că La Priere sur l’Acropole, giuvaerul etern inevitabil în toate panegiricele închinate maistrului delicios, a fost scrisă în biblioteca Școalei franceze sau la Hotel d’Angleterre în Atena. Târziu după Gebhart, Albert Thibaudet venise cu ideea că Rugăciunea a fost, probabil, scrisă în insula Ischia. Nici așa nu-i. Acum de curând, d. Jean Pommier, profesor, a publicat în Revue de Paris, un studiu despre originile bucății, și acolo ne informează că ea a fost scrisă, câteva luni mai târziu, acasă, la Paris. Și d. Pommier, care face lucrurile serios, a cercetat carnete inedite de călătorie ale lui Renan, și a găsit că în La Priere… sunt utilizate note dintr-o plimbare în Norvegia.
Renaniștii au strigat că-i profanare și-i ridicul să cercetezi izvoarele (!) unui scriitor așa de mare. D. Souday, mai ales, s-a iritat peste măsură și a vorbit, foarte veninos, despre Le Pommier sur l’Acropole… și bietul profesor Pommier crezuse că a luat toate măsurile de cuvenit respect către idolul de care se apropia, scriind cu sfială mare: „Arretons ici cette analyse impie”. Ce naiv! Nu s-a gândit că nu era vorba să se oprească; sacrilegiul era că a început o asemenea cercetare… Dar adoratorii nu înțeleg; de aceea doar sunt adoratori.
Ce însemnează, în cazul de față, asemenea cercetare asupra metodei de lucru a unui literat? Renan zice: „les heures que je passais sur la colline sacree etaient des heures de priere”. Aceasta, evident, ca să ne prepare pentru lirismul care urmează îndată – cinci pagini de apostrofări și invocații neobosite, impecabil elegante.
După drepturile elementare ale interpretării literare, îmi era permis – vreau să zic: eram obligat! – să pun alături de informația din Souvenirs de jeunesse (pe care Renan singur le taxează de verite et poesie, și adaugă: „bien des choses y ont ete mises, afin qu’on sourie”) observațiile unui învățat serios și cinstit ca Gebhart, care tocmai în acele „ceasuri” era acolo cu dânsul.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Teatrul Maria Filotti prezintă marți, 15 mai 2018, ora 19:00, la Sala Majestic a Teatrului Odeon, premiera oficială a spectacolului cu celebra piesă „Tartuffe” de Molière, în adaptarea scenică și regia artistică a lui Alexandru Mâzgăreanu. Din distribuţie fac parte Emilian Oprea, Valentin Terente, Andreea Vasile, Corina Borş, Liviu Pintileasa, Narcisa Novac, Adrian Ştefan, Emilia Mocanu și Vlad Galer. Tartuffe se dovedeşte a fi un spectacol de referinţă, în traducerea lui Doru Mareş, decorul conceput de Andrada Chiriac, costumele de Alexandra Mâzgăreanu, iar muzica compusă de Alexandru Dan Suciu.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Talentul este universal, însă oportunitățile nu, afirmă Christopher Ategeka, TED Fellow. În acest discurs încântător și plin de speranță, Ategeka ne povestește despre viața sa ca orfelin de la o vârstă foarte fragedă – și cum anume faptul de a fi adoptat i-a dat șansa de a experimenta o nouă cultură, de a obține o educație aleasă și de a se ridica la potențialul său maxim. „Poate că noi nu putem rezolva bigotismul și rasismul din această lume”, afirmă Ategeka, „însă, cu siguranță, putem să creștem copii pentru a crea o lume pozitivă, și plină de empatie ,dragoste și compasiune.”
1 voturiÎncarc...Mărturisesc, îmi pare bine și îmi pare rău totodată de prilejul ce mi-a dat dl Roman, să vorbesc despre mine însumi. Îmi pare rău, pentru că voi fi nevoit să vorbesc despre persoana mea, lucru ce aș fi dorit să nu fac, îmi pare însă bine, pentru că astfel voi putea desluși unele puncte din articolele mele.
Și acuma trec la chestie. Dl Roman zice că nu se unește în totul cu mine în privința artei, însă e foarte departe de a lămuri în ce și cum; e așa de puțin deslușit, încât mărturisesc că n-am putut pricepe în totul ce vrea să spună d-sa. Chiar la începutul broșurii, d-sa arată deosebirea între noi astfel: „D-sa (adică eu) pune ideea socială pe planul întâi, iar arta pe al doilea. Aice ne deosebim… Literatura însă, și în special poezia, după părerea noastră, trebuie să rămâie în primul loc economiști poeți, ca și poeți economiști. Ce înțelege oare prin aceste fraze? Să fi înțelegând că e rău a scrie în versuri un tratat de economie politică? Dacă despre aceasta-i vorba, suntem de aceeași părere, și aș dori mult să mi se arate unde și când am spus eu asemenea prostie. Poate însă dl Roman e împotriva tendințelor sociale exprimate în poezie? Așa se pare; dar atunci de ce apără cu atâta foc pe Eminescu, umblând a dovedi că în poeziile lui are tendințe liberale, progresiste? În cele câteva pagini unde e vorba despre mine dl Roman zice: „Greșeala dlui Gherea este că nu face deosebirea între util și poetic, pe care o face H. Spencer…” Mai departe, dl Roman îmi ține o lecție despre faptul că poate să fie un lucru foarte folositor, fără a fi poetic. Am mai spus că niciodată nu mi-a trecut prin minte să amestec economia politică cu poezia; acum, pot să adaug că de mult știu aceasta, de mult, foarte de mult știu că unele funcții fiziologice, care-s foarte folositoare, sunt totodată cu desăvârșire nepoetice. Mai departe. Dl Roman zice că legislația poate să fie foarte progresistă, dar nu poate să dea material poeziei, iar și mai departe, aseamănă pe poet c-o albină care ne dă lucruri dulci, și zice: „Ce ne pasă nouă de unde le ia?” Mai întâi, aceste fraze — ca și toată partea în care dl Roman atinge teoriile estetice, cum e: legătura între idei în general și în special între ideile sociale cu arta — sunt foarte puțin limpezi la dl Roman. Al doilea, d-sa nu m-a înțeles bine, cel puțin nu m-a înțeles cum aș dori să fiu înțeles. Poate că sunt și eu de vină, de vreme ce nu m-au înțeles și alții, afară de dl Roman: se vede că n-am deslușit destul de bine părerile mele. Dar am și eu o apărare: am scris încă prea puțin; nu numai că n-am spus „tot”, după cum cu drept cuvânt zice dl Roman, dar am spus foarte puțin, și ce-am spus n-am spus complet. Chestiile literare, estetice sunt așa de încâlcite, așa de complexe, încât e foarte firesc lucru să nu poți să le lămurești cu desăvârșire. Voi împlini această lipsă pe cât îmi va fi cu putință. Nu voi putea însă să dau toate lămuririle în acest articol; ce va mai rămânea, voi spune altă dată.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
