Romfilatelia propune colecționarilor o nouă tematică dedicată Patrimoniului UNESCO, dar și aniversării a 30 de ani de la înființarea Rezervației Biosferei Delta Dunării, prin emisiunea de mărci poștale „Delta Dunării. Lebede”, care intră în circulație marți, 1 septembrie 2020.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Pe Marcel Proust îl pomenesc prietenii ca pe un om de o gingășie care surprindea, încurca, în sfârșit copleșea pe acel ce, din întâmplare, se afla în centrul atenției și favorii acestui copil hipersensibil. Frica lui Proust de a jigni, trebuința nepotolită de a te îneca nu numai în gentilețe, ci în adâncă generozitate, nu se pot uita. Să auzim însă câteva judecăți literare ale acestui om angelic:
Continuare »
fără voturiÎncarc...Publicul este așteptat joi, 31 octombrie 2019, ora 19:00, la Librăria Cărturești Verona (demisol, strada Pictor Arthur Verona nr. 13–15), la o Seară italiană dedicată antologiei Mario Luzi, „Poezii. În corpul obscur al metamorfozei” („Poesie. Nel corpo oscuro della metamorfosi„), apărută la Editura Humanitas, în colecția Biblioteca italiană, în traducerea și îngrijirea lui Dinu Flămând, cu o introducere de Stefano Verdino. La eveniment vorbesc poetul, criticul literar și eseistul Dinu Flămând, poeta Svetlana Cârstean și Smaranda Bratu Elian, italienist, coordonatorul colecței Biblioteca italiană.
Continuare »
fără voturiÎncarc...În acest discurs revelator, Richard Pyle ne arată viaţa abundentă de pe coastele recifelor de corali şi tehnologiile de scufundare inovative pe care le-a inventat ca să le exploreze. El şi echipa sa riscă totul pentru a da în vileag secretele speciilor nedescoperite.
fără voturiÎncarc...Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc. Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă.
În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca și prin însăși realizarea tehnică, nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv.
Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a spus de atâtea ori că e un fenomen literar straniu, o apariție unică în literatura modernă. Putea oare acest poet să aibă imitatori de talent?… Ca să fie viabilă, poezia coșbuciană de după Coșbuc trebuia să purceadă măcar în parte din complexul acelorași condițiuni multiple și excepționale, cu neputință de regăsit de două ori în același veac. Și nu e nevoie să străbatem șirul de cauze până la nebuloza primitivă, ca să ne dăm seama pentru ce melancolicul și timidul dezrădăcinat care a fost Iosif nu putea să aibă nu numai seninătatea sufletului mândru, sprințar și înalt al țăranului din Năsăud, dar nici cultura lui clasică și gustul lui pentru clasicism. Vioiciunea artistică și temperamentală a lui Coșbuc, neastâmpărul sănătos, copilă resc, strălucitor, nu se găsesc nicăieri în opera unui poet atât de sfătos, de „cuminte”, cum se zicea pe vremuri, și de amărât ca Iosif. Versificația bogată, ritmul săltăreț, rima abundentă, în cascadă, puteau fi mai degrabă imitate.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
