21 ianuarie 2022
Sub privirea ei ageră și stiloul său, Sylvia Plath a transformat obiectele comune în imagini bântuitoare: „o nouă statuie într-un muzeu răcoros”, o umbră în oglindă, o bucată de săpun. Perspectivele ei uimitoare și limbajul ei ferm a făcut-o pe Plath un standard important pentru cititorii ce-și doreau să rupă liniștea referitor la probleme legate de traumă, frustrare și sexualitate. Iseult Gillespie ne povestește de ce scrierile lui Plath continuă să captiveze. Lecție de Iseult Gillespie, regie de Sarah Saidan.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
5 septembrie 2012
Editura Polirom a publicat recent cartea „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath, traducere din limba engleză şi note de Alexandra Coliban.
„Clopotul de sticlă” este un roman ce a reprezentat pentru tinerii anilor ’70 ceea ce era „De veghe în lanul de secară” pentru tinerii zbuciumaţilor ani ’50 – un roman al rătăcirii şi regăsirii, al înstrăinării şi redescoperirii de sine. Uimind prin ritm şi umor, prin dezinvoltură şi ironie, cartea care brodează povestea zbuciumată a frumoasei Esther Greenwood reprezintă, înainte de orice, o radiografie a unuia dintre cele mai zbuciumate suflete feminine ale secolului XX.
Ted Hughes rezuma astfel: „Clopotul de sticlă prezintă un eveniment crucial al maturităţii eroinei – încercarea de a se sinucide şi salvarea ei accidentală –, dezvăluind motivele acestei tentative de a se autoanihila: moartea tatălui ei.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
17 august 2007
„Cartea cărţilor pierdute”, recent publicată la Editura Nemira, e un inventar al textelor care au dispărut de-a lungul secolelor, fie c-au căzut victime hazardului, fie c-au fost distruse chiar de cei care le-au scris. Cel care îl întocmeşte, cu umor şi erudiţie, e Stuart Kelly, un împătimit al subsolurilor literaturii, care a înţeles că istoria cărţilor înseamnă şi istoria celor care nu mai sunt. Şirul de poeţi, scriitori şi filosofi ale căror cărţi n-au rezistat până la noi e impresionant. Să se fi păstrat toate, ar fi încăput într-o istorie paralelă a gândirii universale, constată just cel care le-a inventariat. Kelly întocmeşte câte o fişă pentru fiecare în parte: începe cu „Anonim”, nume generic pentru oricare dintre autorii străvechi, inclusiv pe cel al „Epopeii lui Ghilgameş”, şi termină cu Borroughs, Sylvia Plath şi George Perec, fără să rateze operele incomplete semnate de Camoes, Flaubert, Dostoievski sau Rimbaud. Fiecare dispariţie are câte o poveste sau măcar câteva ipoteze care să-i justifice plauzibil lipsa. Stuart Kelly face o anchetă a acestor dispariţii literare cu un umor de Sherlok Holmes şi erudiţie borgesiană.
Articolul integral din Cotidianul…
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
