Povestea cărţilor dispărute
„Cartea cărţilor pierdute”, recent publicată la Editura Nemira, e un inventar al textelor care au dispărut de-a lungul secolelor, fie c-au căzut victime hazardului, fie c-au fost distruse chiar de cei care le-au scris. Cel care îl întocmeşte, cu umor şi erudiţie, e Stuart Kelly, un împătimit al subsolurilor literaturii, care a înţeles că istoria cărţilor înseamnă şi istoria celor care nu mai sunt. Şirul de poeţi, scriitori şi filosofi ale căror cărţi n-au rezistat până la noi e impresionant. Să se fi păstrat toate, ar fi încăput într-o istorie paralelă a gândirii universale, constată just cel care le-a inventariat. Kelly întocmeşte câte o fişă pentru fiecare în parte: începe cu „Anonim”, nume generic pentru oricare dintre autorii străvechi, inclusiv pe cel al „Epopeii lui Ghilgameş”, şi termină cu Borroughs, Sylvia Plath şi George Perec, fără să rateze operele incomplete semnate de Camoes, Flaubert, Dostoievski sau Rimbaud. Fiecare dispariţie are câte o poveste sau măcar câteva ipoteze care să-i justifice plauzibil lipsa. Stuart Kelly face o anchetă a acestor dispariţii literare cu un umor de Sherlok Holmes şi erudiţie borgesiană.