Cel mai simpatic dintre autorii instructivi, poetul zâmbitor al bibliofililor, bibliotecarilor, filologilor și altor eroi inofensivi a împlinit în aprilie trecut șaptezeci de ani, și istoricii literari l-au și luat serios în lucru. Și cu o serioasă antipatie. Fiindcă despre Anatole France, ca și despre Socrate, pot zice stâlpii țării sale că nu recunoaște zeii la care se închină statul, și introduce alți zei străini, că lucruri drepte le face nedrepte și corupe tineretul. Mai cu seamă unii profesori de la Universitatea din Paris au mare grijă ca nu cumva junii școlari să-și strice sufletul lor gingaș și neprihănita lor fantezie urmând vorbelor acestui primejdios profet.
Cu vreo zece ani în urmă, întâlneam încă studenți francezi care spuneau pe dinafară bucăți întregi din France; acum el are, se zice, mulți admiratori în America de Sud, dar acasă la dânsul este pus, după o formulă cunoscută, printre acei care au făcut cel mai mare rău patriei franceze. Și aceasta e tot o exagerare, ar putea zice Daudet aici, cum zice la sfârșitul epopeii sale tarasconeze! Toate aceste nu ne privesc poate prea mult pe cititorii mei și pe mine. Am vorbit de ele numai pentru cazul când cuiva i-ar cădea în mână scrierile acelor profesori, pentru ca să aibă în vedere substratul sentimental ce se ascunde, sub impunătorul material erudit, în lucrările acelea.
Un text puternic și modern, revelat altfel de un regizor care nu se teme de provocări, „Pădurea spânzuraților”, după romanul lui Liviu Rebreanu, în viziunea lui Radu Afrim, este gata de prima întâlnire cu publicul, sâmbătă 15 decembrie 2018, ora 19:00, la Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti. Dau viaţă lumii romanului, dar şi universului afrimian actorii Alexandru Potocean (în rolul lui Apostol Bologa), Marius Manole, Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Vitalie Bichir, Natalia Călin, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, Liviu Popa, Cristian Bota, Alexandru Chindriș, Octavian Voina, Andrei Atabay, Vlad Galer, Flavia Giurgiu, Cosmin Ilie, George Olar, Ciprian Valea, Tiberiu Enache, Silviu Mircescu, Bogdan Iacob, Vlad Ionuț Popescu, şi li se alătură Lenuța Purja și Teodora Purja, două interprete de valoare ale cântecului popular.
Sub motto-ul „Leaving (to) Romania”, în perioada 26 februarie-13 martie 2018, Institutul Cultural Român din Berlin, în colaborare cu Ministerul Culturii și Identității Naționale, prezintă la Cinematograful UT Connewitz din Leipzig peste 10 proiecte cinematografice românești atât lungmetraje, cât și documentare și scurtmetraje, într-o selecție realizată de criticul de film Mihai Fulger. Evenimentul, cu acces gratuit, este un proiect-avanpremieră la ediția din acest an a Târgului Internațional de Carte de la Leipzig, unde România este țară invitată de onoare.
Criticul de film Mihai Fulger, curatorul proiectului, declară:
După perioada comunistă, în care țara se putea părăsi fie cu acordul partidului unic (și, deseori, în beneficiul acestuia), fie riscându-ți viața, România a ajuns fruntașă la capitolul emigrație către Occidentul tuturor posibilităților. Nu e de mirare, așadar, că mulți realizatori de filme de ficțiune și, mai ales, documentare au abordat subiecte legate de migrare. Mai recent, a apărut un fenomen cu sens invers, reflectat și în cinema: întoarcerea în țară a românilor din diaspora și chiar sosirea în România a unor occidentali aflați în căutarea unor locuri de muncă. Așadar, tema pe care am ales-o pentru programul de film românesc de la Leipzig, „Leaving (to) Romania”, s-a dovedit foarte ofertantă. Dată fiind și marea diversitate a perspectivelor cineaștilor selecționați, sunt convins că publicul german nu va fi deloc dezamăgit de acest program.
În urmă cu câteva luni, vecinul Boris a avut un accident casnic. S-a împiedicat de un taburet, a căzut în bucătărie cu capul lângă aragaz, dar a avut noroc, capul n-a pățit nimic, și-a luxat numai piciorul drept, destul de sever și i-au pus un ghips de toată frumusețea. Ca să se deplaseze, Boris a trebuit să folosească o pereche de cârje pe care i le-au dat de la policlinică. Era chiar nostim să-l vezi cu ghipsul și cu cârjele, venind să încaseze taxa pentru ascensor și curățenie, el fiind șeful comitetului de bloc.
După aia, când i-au dat jos ghipsul, Boris a început să facă gimnastică de recuperare și, după o vreme, a aruncat cârjele cât colo.
„Le Terence de notre siecle”… Cu variații pe această formulă l-au petrecut admiratorii contemporani pe Moliere de la cele dintâi succese până după moarte. Prietenul Scipionilor se potrivea, desigur, mult mai bine cu idealul eleganței nobile, cu dogmele frumuseții binecrescute decât plebeul Plaut.
Prefața ediției din 1682 arată lămurit ce gândeau admiratorii actorului poet: „Tout le monde a regrette un homme si rare et le regrette encore tous les jours: mais particulierement les personnes qui ont du gout et de la delicatesse. On l’a nomme le Terence de son siecle; ce seul mot renferme toutes les louanges qu’on lui peut donner”… Să luăm seama: „du gout et de la delicatesse”, două din ingredientele indispensabile esteticii timpului sunt aici direct legate cu literatura comică, genul care, desigur, a rezistat mai tare tuturor delicateților.
Jocurile de noroc pierd orice logică, iar responsabilităţile părinteşti depăşesc limitele legale atunci când celebrii comedianţi Will Ferrell şi Amy Poehler rescriu regulile şi se pregătesc să stârnească tot râsul, din 7 iulie 2017, pe marile ecrane, în comedia „Operaţiunea Cazinoul” („The House”), regizat de Andrew Jay Cohen.
Încarc...
