23 iulie 2007
Multă vreme, Octavian Paler a fost omul de la care aflasem o idee care a avut un ecou puternic în fiinţa mea: „Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.” Idee care a devenit proverbială pentru mine, făcând ca numele lui să capete rezonanţe filozofice, precum Hesiod sau Schopenhauer.
Fără să-l iau neapărat ca pe un semn de superficialitate, uneori procedez întocmai ca şi rândunica indiană: îmi împodobesc cuibul cu licurici şi asta îmi este de ajuns. Măcar pentru o vreme, îmi place să duc dorul cărţilor pe care le voi citi. Până într-o zi când, în cadrul unei emisiuni televizate, am auzit-o pe Gina Patrichi recitând un fragment din „Scrisori imaginare„. Şi nu orice fragment (ulterior am citit cartea şi mi s-a confirmat acest lucru), ci pe acela menit să mă emoţioneze cel mai tare: vânătoarea cu bufniţa. De atunci, caut, găsesc şi citesc cărţile lui Octavian Paler cu aceeasi bucurie cu care personajul lui Baconski aştepta „Scrisorile prietenului”.
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
1 iunie 2022
Teatrul Nottara anunță premiera oficială a spectacolului „Cancún” de Jordi Galceran, tradus de Luminița Voina-Răuț, cea mai recentă montare a regizorului Felix Alexa. Reprezentațiile sunt programate vineri, 3 iunie, și sâmbătă, 4 iunie 2022, de la ora 19:30, la Sala George Constantin. Felix Alexa semnează regia, lighting design-ul și ilustrația muzicală, scenografia este realizată de Andrada Chiriac, iar din distribuție fac parte actorii Cerasela Iosifescu, Gabriel Răuță, Ada Navrot și Alexandru Jitea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
11 mai 2022
După „Lecția” de Eugène Ionesco, spectacol montat în plină pandemie pe scena Teatrului Nottara, devenind una dintre cele mai apreciate producții din repertoriu, regizorul Felix Alexa revine cu o nouă montare, de data aceasta din zona comediei negre cu accente de dramă psihologică, marca bine-cunoscutului dramaturg catalan Jordi Galcerán, „Cancún” (traducerea de Luminița Voina-Răuț). Primele reprezentații au loc vineri, 13 mai 2022, și duminică, 15 mai 2022, de la ora 19:30, la Sala George Constantin.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
19 ianuarie 2022
În ianuarie 2022 a apărut la editura ASLRQ (editura Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec) volumul de poeme, citate şi aforisme „Ceasornicarul fără mâini„, semnat de Ionuţ Caragea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
21 mai 2020
Întâiul pas pe care îl faci într-o casă străină, te înfioară. Neprietenos răspunde ecoul și umbra ta se zugrăvește stranie pe pereții albi. Viața statornicită are tainele ei, îmbătrânitul disc al soarelui, ce apare și dăinuiește anumite ceasuri la ferești, luminând tot altfel lucrurile, le dă o șlefuire, un lustru, cu care ochii tăi se deprind și fără de care nu pot fi veseli.
În pridvorul tăcut, știi că în cutare anotimp, ca să lumineze perdelele verzi de frunze, albastrul va înflori strugurii de glicină; treptele scării de piatră, de le vei coborî, presimți ce mireasmă o să te întâmpine; de vei ridica ochii peste marginea verde a stratului, ți se va părea firesc că în aer joacă pulberea de aur a stânjeneilor; de te vei întoarce spre răsărit, floarea soarelui ce poartă un nimb în jurul ei, nu te va mira că o biată floare îți arată imaginea soarelui pe pământ…
Dar eu, nu le puteam ști acestea la vârsta mea și intrând în casa străină pe care o cumpărase tata, cu tot cuprinsul și gospodăria ei, am resimțit-o fără să vreau de la întâiul pas pe care l-am făcut trecând pragul…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
11 martie 2020
Când soarele urca încă nevăzut, departe, după dealuri, rumenind zarea, pe largul șesului întins și galben, cei ce nu cunosc alt coperământ decât clopotul de azur al cerului își opriră mersul și poposiră pe marginea Elanului secătuit de arșiță. Un scurt moment de repaos, o haltă în infinit, o clipă de înstăpânire a marelui pământ pentru a purcede aiurea, unde-i duce deșirul nesfârșit al ghemului ce l-a scăpat din mâni ursita lor.
Căruțele au stat, umbrele de cai au fluturat din coame, apoi, liberați de hamurile de frânghii, au prins să pască iarba rară. Un țol negru, întins pe câțiva pari, a făcut o perdea dinspre partea vântului. O licărire sfioasă de lumină a tremurat, vâlvătaia unor flăcări albastre a zbuciumat apoi și un ceaun negru a fost așezat pe pirostrii. Puținul ce dă viață: câțiva pumni de făină galbenă ca aurul și mâna obișnuită de sare, aruncată pe fundul negru al unui ceaun, a fost de ajuns ca să înveselească hoarda. Sclipiri de argint, ca rămășiți de lună, s-au aprins în pletele femeilor, lumini de bunăvoie au scăpărat în ochii bărbaților și zarva obișnuită s-a pornit în lumea măruntă a dancilor.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
