19 ianuarie 2022

Ceasornicarul fără mâini

În ianuarie 2022 a apărut la editura ASLRQ (editura Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec) volumul de poeme, citate şi aforisme „Ceasornicarul fără mâini„, semnat de Ionuţ Caragea.

Volumul are 256 de pagini şi este tipărit în format academic. Acesta conţine 146 de poeme şi 343 de citate şi aforisme. Tehnoredactorul lucrării și redactor-şef al editurii ASLRQ este Dumitru Scorțanu. Autorii de pe coperta a patra sunt scriitori născuţi în zodia berbecului, apropiaţi de sufletul autorului.

Volumul de hârtie este tipărit pentru Canada. Câteva exemplare urmează să ajungă şi în România, fiind oferite unor reviste, unor critici literari şi prietenilor celor mai buni ai autorului. Cititorii români de pretutindeni pot lectura gratuit volumul în format electronic pe site-ul oficial al autorului.

Fragmentele de pe coperta a patra:

Ana Blandiana spune:

Ionuț Caragea este autor al câtorva zeci de volume de versuri, aforisme și proză, membru al nenumărate organizații culturale și un neobosit animator literar, în spațiul virtual. În mod evident, cu o asemenea activitate, nu mai are nevoie de prezentare.

A.I. Brumaru adaugă:

Destule aforisme sunt, și în această nouă, prețioasă carte a eminentului Ionuț Caragea, veritabile giuvaere – prin rafinament, prin zborul departe al gândului ascuns în ele. Metafore surprinzătoare atingând necuprinsul, aceste gânduri în cristal metaforic, închipuie totdeodată, în marile poeme ale volumului de față, tari spectacole – ca să le numesc cumva – ideatico-lirice, într-un „flux și reflux peste hotarele visului”.

Theodor Codreanu declară:

Ceea ce mi se pare remarcabil la Ionuț Caragea este reabilitarea retoricii, una atent supravegheată, fără a-i știrbi eficiența, metafora intrând în plasma figurilor sintactice, în care primează, acum, anafora. Cred că autorul nostru a devenit, acum, cel mai important poet al anaforei din lirica românească de azi.

Daniel Corbu remarcă:

Etalând discursul elevat, sentimentul pur, logica clară (deși paradoxul își are rolul său), poezia sa menține în metafizic un spectacol ființial cu totul și cu totul magnetic. Un virtuoz al versului liber, dar și al celui clasic, cu rimă și ritm, instalat într-o metafizică originală.

Teodor Dume se alătură grupului de critici cu:

Folosind mecanismele simple ale scrisului și pe cele complexe ale imaginarului, Ionuț Caragea vine apăsat printre cuvinte, înnodând și polenizând stări caracteristice poeziei autentice, cu precizia unui ceasornicar.

Nicolae Mareș consemnează:

Aforismele și poemele sale alcătuiesc un tot unitar, senzorii lui de mare sensibilitate remarcând atât înstrăinarea omului contemporan, neputințele și durerea omniprezentă a acestuia, cât și „comorile cărnii”, „revelațiile la masa tăcerii” sau „chemarea veșniciei”, prin „cuvintele agățate de cer”.

Dumitru Scorțanu remarcă:

Ionuț Caragea este mistuit de un foc interior devastator, care îi face corpul să devină canalul de transmisie al poeziei din sufletul său către semeni, către univers.

Și nu în ultimul rând Maria-Ana Tupan:

Recontextualizând cu spirit jucăuș și inventiv formule de limbaj asociate unor situații tipice, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice.