„Maupassant a înnebunit fiindcă nu credea în Dumnezeu. Acest nenorocit se îndepărtase absolut, se înstrăinase complet de divinitate.” Așa scriau pe vremuri oameni evlavioși și gingași la suflet. Astăzi s-ar zice poate, de exemplu: Maupassant s-a prăpădit de răul pesimismului, fiindcă n-a putut ajunge la o „concepție unitară de viață”. În amândouă formulele ni se prezintă, cum lesne se poate vedea, același punct de vedere nobil, cum se zice, și sublim. Eu cred că față de păreri ca aceste, mai mult pioase și binecrescute decât inteligente, n-a fost rău că în anii din urmă s-a stăruit cu oarecare băgare de seamă, și fără fraze, asupra bolii lui Maupassant. Cititorului cu educație nu-i strică să audă, chiar și mai des, că nimeni nu poate înnebuni, de-a binelea și fără hiperbolă, numai din desperare metafizică. Iar pentru istoricii literari și biografi este mai de folos, cred, să consulte câteodată psihiatria decât să se încânte cu nu-știu-ce-uri solemne, de o eleganță intelectuală foarte îndoielnică.

Pe istoricii literari îi găsesc, în general, puțin dispuși să admită o puternică influență a bolii asupra producției lui Maupassant. Obișnuit este să se dea o prelungită admirație incomparabilei sale obiectivități, și se acordă numai că, în operele din urmă, apare un caracter oarecare sentimental și duios; ori încă poate: că boala i-a sporit pesimismul. Psihiatrul Wilhelm Lange, care ne-a dat o patografie a lui Hölderlin, excelentă chiar și în părțile curat literare, scrie în studiul său critic asupra psihozei lui Maupassant : „În nuvela Le Horla se aude imbecilitatea paralitică”. Iar mai departe: „Pe când schița fantastică Sur l’eau, din 1881, este încă solid compusă, simplu și lucid scrisă, bucata intitulată Lui, din 1884, cuprinde repetări și interjecții directe ale autorului. În Horla (1887), și încă mai mult în Qui sait (1890), repetările, întrebările, suspensiile se acumulează; iar repetarea, cu evidentă satisfacție, a acelorași cuvinte cu greu găsite ne aduce aminte de perseverențele verbale ale oamenilor beți”.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

Continuând seria emisiunilor de timbre emise sub sloganul „Ziua Mărcii Poștale Românești”, Romfilatelia realizează în 2015 un proiect aniversar, dedicat sărbătoririi a 130 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Începând cu ziua de miercuri, 15 iulie 2015, emisiunea de mărci poştale „130 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române” poate fi achiziţionată de la toate magazinele Romfilatelia din Bucureşti şi din ţară.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Ştiri
Comenteaza! »

Editura Humanitas a publicat o carte pentru toţi iubitorii lecturii: „O istorie a bestsellerului” de Frédéric Rouvillois.

În istoria de peste cinci sute de ani a tiparului, mijlocul secolului al XIX-lea a reprezentat un punct de cotitură: apariţia pe piaţa cărţii a unui fenomen aparte, bestsellerul, care a schimbat din temelii tendinţele producţiei editoriale, criteriile de evaluare şi mentalitatea publicului. Frédéric Rouvillois reface istoria pasionantă a acestor cărţi cu destin neobişnuit, începând cu „Coliba unchiului Tom” (1853), trecând prin romane precum „Pe aripile vântului” sau seriile de romane poliţiste având eroi precum Hercule Poirot sau James Bond şi sfârşind cu romane apărute în zilele noastre, seria „Harry Potter”, „Codul lui Da Vinci” sau „Alchimistul”. Autorul subliniază rolul crucial al presei scrise şi apoi audio-vizuale (inclusiv în manipularea publicului), rolul adaptărilor pentru marele şi micul ecran, precum şi al metamorfozelor suferite de publicul cititor însuşi, bombardat cu o literatură facilă, scrisă după reţetele sigure ale succesului imediat.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Alexandrescu – Bolintineanul Cu aceşti doi poeţi munteni, prin excelenţă aşezaţi între clasicii noştri şcolăreşti, stăm în plină influenţă a poeziei franceze.

Pe Alexandrescu îl cunoscuse Ion Ghica elev la Sfântul Sava, băiat măricel începea să-i mijească mustaţa băiat măricel cu memoria plină de versuri din clasicii francezi. Îmi pare că epistolele, satirele şi fabulele formează inventarul bun al lui Alexandrescu. Orientarea lui naturală a fost clasicistă. Melancolia întrucâtva insistentă, sentimentalism pe tema ruinelor, a fantomelor trecutului, sunt teme literare pe care le impunea literatura apuseană pe atunci. S-a observat, cu dreptate, că adoptarea unor teme ca aceasta nu ne permite a vorbi hotărât de un romantism român. Românii care căutau a face poezie în anii 30 până la 40 luau ce găseau pe piaţa literară franceză. Romantică era poezia aceasta franceză la ea acasă, în Bucureşti şi în Iaşi ea nu era romantică, era poezia nouă din Apus, poezia pe care tinerii români aveau a o pune împotriva poeziei de imitaţie neogreacă.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Critică literară
3 comentarii »

În Conacul poetului Costache Conachi de la Țigănești, situat la 3 km de Tecuci, s-a născut la 17 august 1828 Ecaterina (Cocuța) Conachi.
Încercăm, în cele ce urmează, să reliefăm, în doar câteva fraze, meritele deosebite ale Cocuței la înfăptuirea Unirii Principatelor Române din 1859 dar și ingratitudinea cumplită manifestată de poporul român, față de această eroină.

Când avea doar 17 ani, tatăl ei a căsătorit-o cu Nicolae Vogoride, un principe, de origine bulgară, incult și vicios. Fiind un slujbaș credincios turcilor, acesta ajunge în 1857 caimacam (locțiitor de domn) al Moldovei.

După Războiul Crimeii (1853-1856), Puterile Garante au acceptat Unirea Principatelor Române, impunând condiția ca rezultatul scrutinului electoral (Divanurile ad-hoc) să fie pozitiv. Turcii și-au instruit supușii cum să-i obstrucționeze pe unioniști. Cocuța a intrat în conflict cu soțul său și i-a sprijinit pe cei din Partida națională, printre liderii căreia se afla și C. Negri, fratele ei vitreg. Rezultatul însă a fost negativ. Destinul celor două provincii românești căpătase brusc conotații sumbre. Se părea că totul este pierdut.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Vasile Ghica in Articole
Comenteaza! »

Primăria Municipiului București, prin Teatrul Nottara, anunță o nouă premieră a spectacolului „Lecția” de Eugène Ionesco (în traducerea lui Vlad Russo și Vlad Zografi), în regia, ilustrația muzicală și lighting design-ul lui Felix Alexa, cu Ioana Calotă în rolul Elevei, alături de Gabriel Răuță (Profesorul) și Catrinel Dumitrescu (Menajera). După aproape trei luni de pauză în care contextul pandemic a dus la închiderea teatrelor, „Lecția” (cu o scenografie semnată de Carmencita Brojboiu), ultima premieră a Teatrului Nottara, revine cu noi reprezentații pe 28 mai, 29 mai, 12 iunie și 13 iunie 2021, în Sala George Constantin, de la ora 18:00.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »