„Monday burn Millay, Wednesday Whitman, Friday Faulkner, burn ‘em to ashes, then burn the ashes. That’s our official slogan.”
„Fahrenheit 451”, Ray Bradbury
Noi nu trebuie să uităm, iar Istoria nu trebuie să ierte „binefacerile”, unele importate de-a gata, dar şi altele – mult prea multe – avortate de creierele autohtone, puse în practică cu forţa imediat după 23 august 1944: crime odioase, răzbunări, teroare, colectivizare cu arma la tâmplă, totalitarism, cenzură, privaţiuni, egalitarism teoretic, transformarea culturii în instrument de propagandă, nepotism şi clientelism politice şi de clan, cultul personalităţii şi control social absolut. Ca să amintesc aici doar o infimă parte din binele instalat odată cu maligna Ciumă roşie.
Apărut la Humanitas Multimedia, audiobook-ul „Petre Ţuţea – Vorbe memorabile” pune în cuvinte rostite, prin vocea actorului Valentin Uritescu, o parte din cugetările cu iz atât de personal ale lui Petre Ţuţea.
Gabriel Liiceanu spune despre cugetările filozofului: „Cum singur spune, Ţuţea s-a revărsat în alţii. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urma, cristaline, şlefuite de patimă, suferinţă şi inteligenţă, câteva sute de vorbe memorabile.”
Un text al lui Petre Ţuţea despre Mircea Eliade are de ce să stârnească interesul imediat al cititorului. Ca şi cum ne-am situa în locul de basm unde munţii se lovesc în capete. Editura Eikon a avut buna idee de a ne readuce în atenţie eseul acesta apărut pentru prima oară în 1992 la Editura Anastasia, după ce apăruse în foileton în revista Familia.
Ediţia de faţă, bine îngrijită de Tudor B. Munteanu, ar trebui să fie un bun prilej pentru discutarea straniei personalităţi a lui Ţuţea, într-o atmosferă intelectualmente diferită de furtunile începutului decadei 90.
12 voturi
Încarc...
