Cum ar fi ca aparatul de stat să funcționeze precum Sillicon Valley? Inginerul Matt Cutts ne împărtășește experiența sa după ce a părăsit Google (unde a lucrat pentru aproape 17 ani) pentru o carieră în aparatul guvernamental. În opinia sa munca în serviciul public este extrem de utilă și cu rezultate concrete, și ne îndeamnă, dacă dorim ca munca noastră să aibă impact, să mergem acolo unde ajutorul nostru e necesar cel mai mult.
Din dorința de a sprijini eforturile de protejare a mediului înconjurător, parte din avuția națională, care trebuie conservat pentru generațiile viitoare, Romfilatelia introduce în circulație miercuri, 19 august 2020, emisiunea de mărci poștale „Flori protejate din România”, va fi disponibilă în magazinele Romfilatelia din țară și online.
Era odată un negustor așa de bogat încât ar fi putut să pardosească cu bani de argint toată strada lui și pe lângă asta și o ulicioară aproape toată, dar nu le pardosea pentru că-și întrebuința altfel banii și când dădea o para, lua înapoi un galben, fiindcă era priceput; dar într-o bună zi a murit.
Fecioru-su a moștenit toată averea și când s-a văzut cu atâta bănet a început să ducă o viață de petreceri; făcea zmee din banii de hârtie și arunca în apă galbeni în loc de pietre. Cu asemenea îndeletniciri, paralele s-au isprăvit repede și nu i-au mai rămas decât patru bănuți de aramă, iar haine nu mai avea decât un halat vechi și o pereche de papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau să știe de el, pentru că nu puteau să iasă pe stradă cu dânsul așa îmbrăcat. Numai unul din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufăr vechi cu o scrisorică: „Fă-ți bagajul!” Dar el n-avea ce bagaj să-și facă și de aceea s-a băgat chiar el în cufăr.
Acuma, să vedeți, cufărul acesta era tare ciudat. Cum îl încuiai, putea să zboare. Așa a făcut și feciorul de negustor; l-a încuiat și îndată a zburat cu cufărul pe horn, deasupra norilor, tot mai departe și mai departe. Când fundul cufărului scârțâia, feciorul negustorului se temea să nu se spargă în bucăți și să trebuiască să facă o tumbă cumplită și asta nu-i prea plăcea. Și a mers așa cât a mers și a ajuns în țara turcilor. A ascuns cufărul într-o pădure și a intrat în oraș. Nu s-a uitat nimeni la dânsul. Fiindcă turcii umblau ca și el, cu halat și cu papuci. Cum mergea el așa, a întâlnit în drum o doică cu un copil la piept.
A fost odată o femeie care voia să aibă un copilaș, dar nu știa de unde să-l ia. Atunci s-a dus la o vrăjitoare și i-a spus:
– Uite, aș vrea să am un copilaș, nu poți să-mi spui cum să fac să îl găsesc?
– Cum să nu! a spus baba. Uite aici un bob de orz; da’ să știi că nu-i orz de-acela ce crește pe ogoare și pe care-l dai la găini de mâncare; ia-l și pune-l într-un vas cu flori și ai să vezi ce iese.
– Mulțumesc, mătușă – a spus femeia și i-a dat babei cinci bănuți; apoi s-a dus acasă, a sădit bobul de orz și îndată a răsărit o floare mare și frumoasă. Ai fi zis că-i o lalea, dar petalele stăteau strânse de parcă ar fi fost numai îmbobocită.
Albumul bilingv (în română și engleză), Vadim Creţu – „Hortus Conclusus. Grădini misterioase” („Mysterious Gardens”), publicat de Editura ICR în cooperare cu Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, cuprinde 47 de lucrări realizate în intervalul 2015-2020. Reproducerile sunt însoțite de texte semnate de Iulia Mesea și de Doina Păuleanu. Traducerea în limba engleză a fost realizată de Samuel Onn.
Dorian Popa lansează la aniversarea sa o piesă care este o nouă colaborare cu Liviu Teodorescu, și anume, „Sar pe noi”, a doua piesă pe care Dorian și Liviu o lansează în colaborare, după mega-hitul „Fanele”.