Ţiu de la început să-mi exprim gratitudinea cea mai caldă scumpului nostru preşedinte care, reluând firul vechilor şezători ale Societăţii Scriitorilor Români, s-a gândit şi la mine şi m-a smuls o clipă din arhivele prăfuite ale magistraturii, unde guverne neocrotitoare mă ţin departe şi de publicul elegant, înţelegător şi simpatic al capitalei, şi de viaţa intelectuală a Bucureştiului.

Parcă, totuşi, în satisfacţia mea de a mă afla în faţa dv. se amestecă şi o umbră de melancolie. Să fie numai neîncrederea în modestia mijloacelor mele oratorice şi în conştiinţa sarcinii prea grele ce mi-am asumat-o? Sau poate vina e a titlului conferinţei care mi s-a impus? Mă întreb cu nedumerire, cum prietenul meu Rebreanu, cu tot tactul şi aleasa lui curtoazie, nu s-a gândit că poate fi o scădere pentru cineva care se crezuse o viaţă întreagă numai poet liric, să se vadă trecut deodată, fie şi în primul rând al scriitorilor umorişti şi satirici? O singură mângâiere mă mai linişteşte: amintirea unei reflecţii a marelui Caragiale. El se plângea, de mult, într-un cerc de prieteni, că e nu Marele Anonim, cum a iscălit fabule în Convorbiri critice, ci un năpăstuit! Toţi îmi cer articole şi schiţe uşoare şi sarcastice, şi eu sunt şi mă simt cel mai mare liric o ştie şi amicul Mihalache Dragomirescu!

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Epigrame
3 comentarii »

Fragmente din volumul „Naşterea filosofiei în epoca tragediei greceşti”, Editura Dacia, Cluj, 1992, traducere şi note de Mircea Ivănescu:

„Există adversari ai filosofiei, şi e bine ca glasurile lor să fie ascultate, mai ales atunci când arată că metafizica nu e recomandabilă capetelor bolnave ale germanilor, şi le predică purificarea prin fizică, aşa cum a făcut Goethe, sau vindecarea prin muzică, aşa cum a făcut Richard Wagner. Medicii poporului resping filosofia; şi cine va mai vrea să o justifice va trebui să demonstreze pentru ce popoarele sănătoase au nevoie de filosofie şi la ce au folosit-o. Şi dacă reuşesc să o facă, poate chiar şi bolnavii vor ajunge la înţelegerea salutară a motivelor pentru care filosofia le este dăunătoare. Fireşte, există exemple elocvente de felul în care sănătatea se poate menţine fără niciun fel de practică a filosofiei sau prin folosinţa foarte moderată a filosofiei, aproape ca în joacă: astfel romanii au trăit în epoca lor bună fără filosofie. Dar am putea găsi exemplul unui popor ajuns bolnav căruia filosofia i-ar fi redat sănătatea pierdută? În cazurile în care filosofia s-a vădit utilă, salutară, preventivă, era vorba de popoare sănătoase, pe cele bolnave ea n-a făcut decât să le îmbolnăvească mai tare. Niciodată, atunci când o naţiune uzată îşi simţea slăbindu-i-se legăturile care-i uneau pe cetăţenii săi, filosofia n-a izbutit să strângă la loc într-un întreg pe cei răzleţi. De fiecare dată când vreun om s-a văzut ispitit să se retragă la o parte şi să tragă în jurul său o barieră de izolare egoistă, filosofia a fost întotdeauna gata să-i adâncească această înstrăinare şi să-l distrugă pe omul însingurat prin asemenea izolare. Filosofia este primejdioasă îndată ce nu se mai bucură de pletitudinea puterilor şi drepturilor sale, şi doar o desăvârşită sănătate naţională îi asigură aceste drepturi – şi încă, lucrul nu este valabil pentru toate popoarele.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Eseuri
Comenteaza! »

• Cartea mea de căpătâi este „După douăzeci de ani”. (Silviu Brucan)
• Când pun mâna pe un roman bun, nu-l las până nu-l termin. (Cleopatra)
• Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brancuşi)
• Prefer rima îmbrăţişată. (Veronica Micle)
• Femeia model trebuie să fie tânără. (Corneliu Baba)
• N-aveţi, cumva, un foc? (Nero)
• Şi totuşi, se învârteşte! (Galileo Galilei, la un chef)
• Eu sunt o excepţie: mi-am făcut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
• De când cu politica, am tras poezia pe linie moartă. (A.-carul Păunescu)
• Am fost corigent la zoologie şi literatură. (La Fontaine)
• Am oscilat între Şcoala Ardeleană şi Şcoala Militară. (Petru Maior)
• Aria cercului se bucură de o celebritate nemeritată. (Giuseppe Verdi)
• Nu intrati în marile complexe cu soţia. (Freud)
• Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
• Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
• Am picat la ţanc! (Aurel Vlaicu)
• Toţi oamenii de valoare au zburat din România. (Henri Coandă)
• De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un var. (George Topârceanu)
• Vrem să ne păstram limba şi portul. (Radu Măzare, primarul Constanţei)
• Marile cuceriri le-am făcut în moteluri. (Gingis-Han)
• Oştenii mei, astăzi avem exerciţii de tragere! (Vlad Ţepeş)
• Americanii s-au obişnuit cu insula în coastă. (Fidel Castro)
• Nu sunt de acord cu femeile care îşi spionează bărbaţii. (Mata-Hari)
• Într-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la pătrat. (Pitagora)
• Forma mea de protest este demonstraţia. (Pitagora)
• Posteritatea va crede că am avut un singur ou. (Cristofor Columb)
• Am ajuns în America pentru că m-a trimis nevasta după cartofi. (Cristofor Columb)
• Ca orice om, am fost şi eu la strâmtoare. (Magellan)
• Suntem rude, dar foarte îndepărtate (Fraţii Grimm)
• Duc o viaţă regulată; mă culc la şapte, mă scol la şapte. (Albă-ca-Zăpada)
• Ce mică-i lumea! (Gulliver în ţara piticilor)
• Femeile cu picioare lungi sunt cele mai bune la pat. (Procust)
• A fost nuntă cu dar, dar nu cine ştie ce! (Zamfira)
• Aştept Ziua Recunoştinţei. (Peneş Curcanul)
• Mă duc să mă caut. (fiul rătăcitor)
• Noi vrem pământ! (un extraterestru)
• Justiţia noastră este bolnavă. (un doctor în drept)
• Eu stau, tu stai, el stă… (imnul de stat)

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Umor
Comenteaza! »

Fragmente din „Istoria literaturii italiene” de Francesco de Sanctis (traducere de Nina Facon, Editura pentru Literatură Universală, 1965):

„Noua generaţie apărea în scenă. Studiul clasicilor, descoperirea capodoperelor noi, un mai mare rafinament în aspectele exterioare ale vieţii, sfârşitul luptelor politice prin triumful guelfilor, răspândirea mai mare a culturii sunt trăsăturile caracteristice ale acestei situaţii noi. Moravurile se cizelează, gustul devine mai corect, se naşte conştiinţa pur literară, cultul formei prin ea însăşi. Scriitorii nu se mai gândeau să-şi redea ideile în forma cea mai vie şi care le-ar fi venit cel mai repede la îndemână; ei căutau acum frumuseţea şi eleganţa formei. […] Atenţi mai mult la formă decât la conţinut, îi interesa prea puţin subiectul, cu condiţia ca stilul să redea eleganţa clasică. Astfel, apărură în Italia, cei dintâi purişti şi literaţi; în fruntea lor fură Francesco Petrarca şi Giovanni Boccaccio.”

„La Petrarca, acest caracter al generaţiei noi se manifestă cu energie. A făcut călătorii lungi şi obositoare pentru ca să descopere operele lui Varro, istoriile lui Pliniu, a doua decadă a lui Tit-Liviu; a găsit epistolele lui Cicero şi două dintre discursurile acestuia. Datorăm îndemnurilor şi generozităţii lui cea dintâi traducere a lui Homer şi a câtorva scrieri ale lui Platon. Descoperitor neobosit de codice, corecta, adnota, copia: l-a copiat pe Terenţiu în întregime. În această familiaritate intimă cu scriitorii cei mai mari ai antichităţii greco-latine, timpurile următoare ei, acelea care s-au numit apoi evul mediu, i-au apărut drept o lungă barbarie; pe Dante chiar l-a stimat destul de puţin; pe străini îi numea ‘barbari’; pe italieni, de ‘nobil sânge latin’; voia o restaurare a antichităţii, iar faptul că nu putea fi încă înfăptuită îl atribuia corupţiei moravurilor. Se numea Petracco şi deveni Petrarca; schimbă numele prietenilor săi spunându-le Socrate şi Lelius, iar ei, de asemenea, îi schimbară numele şi îl numiră Cicero. Îşi încheie viaţa scriind epistole lui Cicero, lui Seneca, lui Quintilian, lui Tit-Liviu, lui Horaţiu, lui Vergiliu şi lui Homer, alături de care trăia în spirit; şi, puţin înainte de a muri, lăsă o scrisoare către posteritate, căreia îi încredinţează amintirea lui.
Astfel apăreau zorii Reînnoirii. Italia întorcea spatele evului mediu şi după atâtea vicisitudini se regăsea pe sine, se afirma ca popor roman şi latin.”

5 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
2 comentarii »