Cu ocazia Anului Nou, în multe familii există obiceiul de a face la cuptor o plăcintă cu răvaşe. Acestea se scriu pe hârtie obişnuită cu creion de grafit, pentru a evita substanţe chimice nesănătoase. Scrisul trebuie să fie mare şi clar, pentru a putea fi citit chiar dacă hârtia se deteriorează. Necesită un mic efort, dar merită, fiind un bun prilej de amuzament, de discuţii şi de meditaţie.
Continuare »
20 voturi
Încarc...Alexandrescu – Bolintineanul Cu aceşti doi poeţi munteni, prin excelenţă aşezaţi între clasicii noştri şcolăreşti, stăm în plină influenţă a poeziei franceze.
Pe Alexandrescu îl cunoscuse Ion Ghica elev la Sfântul Sava, băiat măricel începea să-i mijească mustaţa băiat măricel cu memoria plină de versuri din clasicii francezi. Îmi pare că epistolele, satirele şi fabulele formează inventarul bun al lui Alexandrescu. Orientarea lui naturală a fost clasicistă. Melancolia întrucâtva insistentă, sentimentalism pe tema ruinelor, a fantomelor trecutului, sunt teme literare pe care le impunea literatura apuseană pe atunci. S-a observat, cu dreptate, că adoptarea unor teme ca aceasta nu ne permite a vorbi hotărât de un romantism român. Românii care căutau a face poezie în anii 30 până la 40 luau ce găseau pe piaţa literară franceză. Romantică era poezia aceasta franceză la ea acasă, în Bucureşti şi în Iaşi ea nu era romantică, era poezia nouă din Apus, poezia pe care tinerii români aveau a o pune împotriva poeziei de imitaţie neogreacă.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies