Cel mai scump film din istoria Hollywood-ului i-a adus lui James Cameron, la festivitatea ce a avut loc pe 17 ianuarie 2010, două dintre cele mai importante premii. Pe lângă câştigarea Globului de Aur pentru cel mai bun film dramă, cineastul american a fost desemnat şi cel mai bun regizor de către cei 83 de jurnalişti din Asociaţia Presei Străine de la Hollywood.
Poetul, prozatorul, şi traducătorul Mihu Dragomir – pe numele său adevărat înscris în certificatul de naştere, Mihail C. Dragomirescu se năştea, în 24 aprilie 1919, la Brăila într-o familie de învăţători. Fiind elev în clasa a III-a, «editează», cu banii de buzunar (2 lei), o «revistă» intitulată „Lumea copiilor”, scrisă şi desenată de mână. Tirajul a fost de doar două exemplare: unul pentru colecţia «redacţiei», al doilea, pentru sora sa, singura abonată.
În anul 1929 devine elev, timp de patru ani al Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila, perioadă în care participă la concursuri literare, ia lecţii de muzică, compune jocuri de cuvinte încrucişate şi colaborează la revistele Rebus, Curentul jocurilor şi Revista jocurilor. Începând cu clasa a V-a este transferat ca intern la Liceul Gheorghe Şincai din Bucureşti, unde înfiinţează Asociaţia rebusistă Gheorghe Şincai, dar în toamna anului 1934 revine la Brăila la Liceul Comercial Petre Bancotescu.
Vineri, 27 noiembrie 2009, are loc premiera în România a mult aşteptatului film „Saga Amurg: Lună nouă” („The Twilight Saga: New Moon”), în cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light, Starplex, Cityplex, Cinema City (Cluj, Iaşi, Timişoara, Piteşti, Bacău, Cotroceni), Odeon Cineplex (Cluj) şi Lotus (Oradea). Suspansul şi pasiunea care au transformat „Amurg” într-un adevărat fenomen, se continuă cu multe personaje noi, mai multă acţiune, secrete străvechi şi mistere adânci.
Seria „Amurg” are o destinaţie clară în ceea ce priveşte publicul: adolescenţii şi tinerii. Ideile pe care le prelucrează sunt acelea specifice unei anumite vârste a fiinţei noastre, aceea când trăieşte în fantezie, caută pericolul şi îl savurează, crede în miracole şi în iubiri interzise, dar şi în atotputernicia lor. Pasiunea pentru personaje din zona pe care adulţii o numesc „dark”, pentru creaturi fantastice, dar şi gustul pericolului sunt pe deplin satisfăcute aici, iar incompatibilităţile şi interdicţiile sunt rezolvate prin dispariţia oricărei urme de obedienţă. Nu e nicio îndoială că destinul îi favorizează pe cei curajoşi, iar iubirea învinge totul. Chiar şi barierele dintre forme diferite de existenţă: iubirile între oameni şi vârcolaci, sau între oameni şi vampiri sunt sarea şi piperul imaginaţiei adolescenţilor din zilele noastre.
„Sirenele de pe Titan„, cel de-al doilea roman al lui Kurt Vonnegut, apărut recent la Humanitas, discută, sub acoperirea science fiction-ului, cum Stonehenge şi Marele Zid Chinezesc sunt de fapt mesaje trimise de extratereştri.
„Singurul succes militar al marţienilor a fost ocuparea unei pieţe de mezeluri din Basel, Elveţia, de către şaptesprezece Schiori Paraşutişti din Marină. În rest, marţienii au fost măcelăriţi cu promptitudine înainte să apuce să se orienteze”, consemnează Winston Niles Rumfoord, unul dintre personajele principale din romanul lui Vonnegut, în „Istoria de buzunar a planetei Marte”. Înfrângerea marţienilor de către pământeni e doar unul dintre elementele atipice ale scenariului science fiction pe care scriitorul american îl construia în 1959, la şapte ani de la debutul său. „Sirenele de pe Titan”, câştigător al Premiului Hugo pentru Cel mai bun roman, jonglează cu mare dexteritate cu personaje stranii, pe care le trimite pe Marte, Mercur, Titan sau pe Pământ, reţeaua protagoniştilor extinzându-se în întregul sistem solar. Călătoriile interplanetare, precum şi complicatele intrigi aferente sunt însă un simplu pretext pentru a pune în discuţie subiecte tari, de la liberul arbitru şi Dumnezeu până la sensul istoriei.