Duminică, 10 mai 2009, de la ora 19:00, Teatrul Naţional Bucureşti prezintă la Sala Mare premiera oficială a spectacolului „Comedia norilor”, după Aristofan, părintele comediei universale, în regia lui Dan Tudor. Din distribuţie fac parte Mircea Albulescu (în rolul lui Socrate), Răzvan Oprea, Ileana Stana Ionescu, Simona Bondoc, Monica Davidescu, Ilinca Goia, alături de alţi mari actori ai trupei TNB.
Continuare »
fără voturi
Încarc...A zecea piesă pe care o prezentăm din integrala creaţiei dramaturgice a lui Valeriu Butulescu este „Pacea cu zmeii”, o comedie într-un act.
Autorul se inspiră din basme pentru a proiecta în spaţiul teatral o „poeste de adormit adulţi”. Povestea aceasta însă are o mulţime de trimiteri la realitatea prezentă, iar „adormirea” este doar pentru cei care se lasă vrăjiţi de demagogie şi alte asemenea „poveşti”. Ceilalţi vor continua să vadă mai departe, chiar mai limpede prin prisma umorului lui Valeriu Butulescu.
Premiera absolută a acestei piese a avut loc pe 5 februarie 1999, pe scena Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroşani, în regia lui Marcel Şoma.
Cu această piesă, completăm integrala propusă, publicând toate scenariile scrise până la acest moment. O altă piesă este însă în curs de apariţie, aşa că… va urma…
3 voturiÎncarc...
O noapte furtunoasă, Conul Leonida faţă cu reacţiunea, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului – cine din cei ce se duc la teatrul român nu a văzut una sau alta din aceste comedii? Mulţi cunosc pe cea dintăi, mai toţi pe cea de-a treia şi câţiva pe celelalte.
De meritat toate merită să fie cunoscute şi, după părerea noastră, lăudate – toate fără excepţie.
Publicul primelor reprezentări a judecat altfel. Scrisoarea pierdută a avut un succes mare; şi Noaptea furtunoasă a avut succes; dar Conul Leonida, jucat pe o scenă de a doua mână, nu a plăcut; şi D-ale carnavalului a fost fluierată.
Foarte bine!
Este însă vremea să ne explicăm o dată asupra acestor lucruri, dacă se poate; şi cine ştie de nu se va putea? În materie de gust literar – ce e drept – discuţia e totdeauna grea, şi e grea mai ales acolo unde lipseşte încă tradiţia literară şi prin urmare comunitatea de idei în privinţa operelor ce le numim frumoase.
Continuare »
7 voturiÎncarc...Au pus moartea în faţă şi în piept şi au plecat!
Câţi au murit împuşcaţi pe fâşie sau tăiaţi de elicea bărcii grănicereşti în apele învolburate ale Dunării, Dunăre a lor şi a părinţilor lor? Sunt nopţi de iarnă în care parcă vântul plânge deasupra apelor negre şi friguroase, şuieră şi zgârâie gheaţa din margini, gheaţă lucioasă, gheaţă reflectată rece în ochiul de lună, gheaţă care parcă deschide o gură urâtă, schimonosită, care strigă în întuneric: „vă blestem!”.
Câţi au murit sufocaţi în cală de vapor, murind de foame sau de sete, în miros de excremente, în necaz şi durere, moarte pe care nu o dorea nimeni? Bătăile în miez de noapte în unităţile grănicereşti, cu cablu de oţel, udaţi cu furtunul de pompieri, cu scândura cu nisip legată pe spate şi bâta lovind în ea pentru distrugere de organe interne şi moarte rapidă fără urme, constituia răsplată pentru îndrăzneala de a vrea să fii liber, răsplată dată de ciracii şi asasinii regimului comunist.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
