25 iunie 2018
Editura Humanitas Fiction și Institutul Francez din București invită pe cei interesați marți, 26 iunie 2018, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire cu scriitorul francez Antoine Laurain, prilejuită de lansarea romanului „Pălăria Preşedintelui„, câștigător al Premiilor Landerneau Découvertes și Relay des Voyageurs, apărut în limba română în traducerea lui Doru Mareș. La lansare participă, alături de Antoine Laurain, Marius Constantinescu și Mihaela Dedeoglu, jurnaliști culturali, și Adina Dinițoiu, critic literar. Întâlnirea este moderată de Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction. Evenimentul este urmat de o sesiune de autografe.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
10 octombrie 2017
Joi 5 octombrie 2017, Ateneul Pelin a găzduit deschiderea oficială a primei ediţii a Festivalului Internaţional al Aforismului pentru românii de pretutindeni. Au fost de faţă personalităţi de seamă ale literaturii tecuene, iubitori de aforisme, dar şi numeroşi elevi conduşi de distinşii lor profesori, mai ales ca un adevărat omagiu adus Zilei Educaţiei. Manifestarea a fost deschisă de iniţiatorul şi coordonatorul festivalului, profesorul Vasile Ghica, amintind că principalii organizatori sunt Fundaţia Pelin, Primăria Tecuci şi Casa de cultură a municipiului Tecuci.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Aizic Iancu in Aforisme, Ştiri
6 octombrie 2017
David Pogue, editorialist la New York Times, pune în scenă un mini-medley satiric despre iTunes și despre războiul descărcărilor de pe internet, împrumutând câteva note de la Sonny și Cher și de la Village People.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Muzică, Prelegeri, TED, Video
10 august 2017
„Le Terence de notre siecle”… Cu variații pe această formulă l-au petrecut admiratorii contemporani pe Moliere de la cele dintâi succese până după moarte. Prietenul Scipionilor se potrivea, desigur, mult mai bine cu idealul eleganței nobile, cu dogmele frumuseții binecrescute decât plebeul Plaut.
Prefața ediției din 1682 arată lămurit ce gândeau admiratorii actorului poet: „Tout le monde a regrette un homme si rare et le regrette encore tous les jours: mais particulierement les personnes qui ont du gout et de la delicatesse. On l’a nomme le Terence de son siecle; ce seul mot renferme toutes les louanges qu’on lui peut donner”… Să luăm seama: „du gout et de la delicatesse”, două din ingredientele indispensabile esteticii timpului sunt aici direct legate cu literatura comică, genul care, desigur, a rezistat mai tare tuturor delicateților.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
8 iunie 2017
Pe Ahil îl îmbrăcase maică-sa în haine femeiești și-l ținea ascuns printre fete ca să-l scape de mobilizare. În vremea aceea de vitejie cronică și generală s-a găsit, dar, cel puțin o mamă care să puie mai presus viața decât gloria militară a fiului său. Băiatul însă avea vocație. Când Odiseu, îmbrăcat ca negustor, i-a arătat de o parte arme, de alta podoabe femeiești, Ahil s-a repezit drept la suliță. În el, vitejia era geniu. Și așa Omer a avut pe cine să cânte și să încredințeze dascălilor și școlarilor, spre milenară admirație gramatico-morală. Dar acest erou-model a spus, după moarte, foarte amărât, că mai bine să fii rândaș între vii, decât om ilustru pe lumea cealaltă.
Poetul Minulescu cântă pe acei care nu s-au apropiat de spatele frontului nici măcar pân’ la Coțofenești. În textul simfoniei sale tricolore cuvântul „lașitate” răsună ca motiv fundamental, cu o consecvență superwagneriană. Dacă și-ar fi adus aminte de vechea prudență a zânei Thetis și de scepticismul postum al fiului ei, ar fi privit mai indulgent poate lașitatea modernă. Mie, cel puțin, acum îndată după lectură, zâmbetul în care-i ținut întreg romanul îmi pare, pe alocuri, pătruns de oarecare asprime… Și alt cusur nu găsesc în această carte splendidă și diavolească.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Umor
2 iunie 2017
Haralambie Talpă, „biv-vel-vornic de Țara-de-Giosu”, zice de Kostăkelu, nepotul lui Alecu-Vodă, că a scris „două cărți de ghidușii”, și, cu părere de rău pentru pierderea acelor scrieri, adaogă această înțeleaptă băgare de seamă: „atâtea cărți s-au păstrat din vechime, multe făcute de oameni proști, ca alți proști să se minuneze, și toate numai de jale scriu, ce dacă s-au găsit și un om de duh a scriere, să se veselească și strănepoții, au trebuit să se irosească”.
Însă, zicem noi, multor scrieri ce, lungă vreme, s-au socotit pierdute, învățații cu aprigă cercetare au izbutit să le dea de urmă; și foarte tare rugăm pe Alexandru Teodoreanu, editorul și adnotatorul mult prețiosului „Hronic al lui Vălătuc”, nu cumva să se lase de a le căuta cu neobosită râvnă pe acele ale lui Kostăkelu, încredințați fiind că istețimea firească, cea cu prisos dovedită, a acestui editor nu va lipsi de a-l pune oricând pe căile cele bune. Pân-atunci, să ne bucurăm de ce avem de față.
Lui Alexandru Teodoreanu i-a venit gândul să scrie povestiri humoristice în limbă și în ton vechi românesc. Acest gând e nou în literatura noastră, și această noutate se dovedește a fi valoare serioasă, rod firesc al unui talent energic afirmat.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Umor
