16 martie 2010
La Editura Humanitas Fiction a apărut romanul „Planul infinit” de Isabel Allende, traducere de Cornelia Rădulescu.
Fiu al unui predicator care străbate Vestul propovăduind adevărul unui Plan Infinit al Universului, Gregory Reeves îşi petrece primii ani de viaţă pe drumurile nesfârşite ale Americii profunde. Însă, neglijat de părinţi odată ce familia lui se stabileşte în California, micul gringo creşte în ghetoul hispanic din Los Angeles, adoptat de Pedro şi Inmaculada Morales. Pentru Gregory, totul e nou: şcoala, învăţăturile catolice (dar şi lecţiile de box!) ale părintelui Larraguibel, violenţa bandelor din barrio, dar şi afecţiunea fraţilor şi surorilor din familia Morales, veselia latino, dar şi sărăcia cruntă cu care se luptă imigranţii atraşi de Visul American. Copilăria şi adolescenţa lui Gregory sunt marcate de efortul de acomodare cu această normalitate. Însă imediat lumea se schimbă: America este zguduită de mişcările pentru drepturi civile, de revoluţia hippy, de războiul din Vietnam. Iar Gregory va trebui să înveţe din nou să supravieţuiască, întâi în jungla asiatică, apoi în infernul iubirii neîmpărtăşite şi în caruselul afacerilor perdante. Respectă acest parcurs haotic un plan? pare să se întrebe eroul şi, odată cu el, povestitoarea. Da, dacă la capătul lui se află sufletul-pereche.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
27 august 2008
Fragmente din lucrarea „Principiile filosofiei dreptului” de Georg Wilhelm Friedrich Hegel, apărută la Editura Paideia, 1998, în traducerea Ioanei Ungureanu şi a Mădălinei Lazăr:
„Ştiinţa filosofică a dreptului are ca piatră de temelie ideea de drept, conceptul de drept şi realizarea acestuia.
Filosofia are de-a face cu idei, şi tocmai de aceea nu cu ceea ce se obişnuieşte a se numi simple concepte; ea prezintă, mai mult, parţialitatea şi inexactitatea acestora, aşa cum conceptul (nu ceea ce auzim adesea numit astfel şi este de fapt numai o determinare abstractă a înţelesului) este singurul care are realitate şi chiar îşi atribuie această realitate el însuşi. Tot ce nu este realitate desemnată de concept este existenţă efemeră, hazard aparent, impresie, apariţie lipsită de viaţă, neadevăr, iluzie etc. Reprezentarea pe care conceptul o oferă în realizarea sa este pentru cunoşterea conceptului însuşi, celălalt moment esenţial al ideii, cu totul alta faţă de forma care există numai la nivel de concept.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare
16 octombrie 2007
Deşi cartea lui Nicolae Steinhardt, „Dăruind vei dobândi„, este alcătuită dintr-o succesiune de predici mai întâi vorbite, abia mai apoi aşternute pe hârtie, acestea se înscriu, mai degrabă, în aria foarte restrânsă a eseului teologic. În „Cuvânt înainte”, autorul ne lămureşte mai bine decât oricine asupra crezului său despre predici şi predicatori: „…predicile devenind ceea ce trebuie de fapt să fie, o mărturisire publică şi un dialog cu ascultătorii, iar nu o trufaşă, pedantă, sclivisită dojană sau o învăţătură triumfalistă. Predicatorul şi enoriaşii păşesc împreună – dibuind, revenind, stăruind, pricepând anevoie, minunându-se – către Hristos.”
Lectura acestei cărţi mi-a reînviat o amintire veche şi dragă, anume vizita facută unui preot bătrân, cândva călugăr la Cernica. L-am găsit în grădină, legănându-se într-un balansoar, înconjurat de flori. Ne-a povestit (mie şi prietenei mele) câte-n lună şi-n stele, istorii cu sfinţi şi cuvioase, ne-a recitat poezii din Crainic, Topârceanu, Eminescu… Şi, din când în când, aparent fără nicio legătură, ne amintea să ne rugăm pentru păsările călătoare, ca ele să treacă cu bine marea şi să se întoarcă acasă. Pe mine mă privea scurt şi rar. Nu cu o privire caldă, blândă, învăluitoare, ci una rece-fierbinte, pătrunzătoare, ca o flacără de sudură. Nimic dureros sau stânjenitor, dimpotrivă, ochii lui mă umpleau de o lumină albastră, strălucitoare…
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
