Blog.Citatepedia.ro
cărţi, teatru, cinema, muzicăSearch Results
„Veneticii” iubesc mai mult decât rezidenții cartierul Uranus-Rahova
Cei care lucrează în perimetrul Uranus-Rahova sau au afaceri în zonă au mai multă încredere în potențialul cartierului decât locuitorii acestuia, relevă un websurvey non-probabilistic derulat în perioada 17 iulie-18 august 2020. Deși apropierea de centru este practic singurul atu major menționat de respondenți, aceștia consideră că dacă zona ar fi „înverzită” și ar găzdui evenimente culturale, ar putea ajunge să reprezinte o atracție a Bucureștiului. Frecvența cuvintelor utilizate de respondenții la studiul care vizează calitatea vieții în această zonă a generat ilustrația atașată:
Continuare »
Crocodili
Romfilatelia continuă seria emisiunilor dedicate Faunei, foarte apreciate de colecționari, cu o tematică în premieră în filatelia românească și introduce în circulație joi, 19 noiembrie 2020, emisiunea de mărci poștale „Crocodili”, disponibilă în magazinele Romfilatelia din țară și online.
Continuare »
Delta Dunării. Lebede
Pescărușul
Teatrul Odeon deschide stagiunea estivală din Parcul Regele Mihai I al României (Parcul Herăstrău) cu speranța și din dorința de a fi în continuare alături de publicul pasionat de teatru în aceste timpuri delicate prin care trece întreaga omenire. Astfel, joi, 3 septembrie 2020, ora 20:00, pe scena Teatrului de Vară din Herăstrău se joacă spectacolul „Pescărușul” de A.P. Cehov, în regia lui Andrei și Andreea Grosu și scenografia semnată de Vladimir Turturica. Din distribuție fac parte: Alina Berzunțeanu, Marius Damian, Dan Bădărău, Nicoleta Lefter, Laurențiu Lazăr, Elvira Deatcu, Florina Gleznea, Mihai Smarandache, Gelu Nițu și Cezar Antal.
Continuare »
„Mica sirenă” de Hans Christian Andersen
Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele și limpede cum e cristalul, dar e și foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulțime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei.
Să nu credeți însă că acolo nu-i decât nisip și mâl; nu, acolo cresc copaci ciudați și ierburi ciudate, și tulpinile și frunzele lor sunt așa de mlădioase încât se clatină la cea mai mică mișcare a apei, parcă ar fi vii. Toți peștii, mici și mari, se strecoară printre ramuri cum se strecoară păsările prin văzduh. În locul unde-i cea mai mare adâncime e palatul împăratului mării; zidurile sunt de mărgean și ferestrele înalte și arcuite sunt de chihlimbar străveziu; acoperișul e făcut din scoici care se deschid și se închid după cum se mișcă apa. Și în fiecare scoică e un mărgăritar de preț; numai unul și ar fi destul să împodobească măreț coroana unui rege.
Împăratul mării era de multă vreme văduv și casa i-o ținea mamă-sa, bătrâna. Era o femeie înțeleaptă, dar foarte mândră de neamul ei; purta douăsprezece stridii pe coadă, pe când nobilii aveau numai câte șase. Încolo, era femeia vrednică, mai ales că ținea foarte mult la nepoatele ei, domnițele mării. Acestea erau șase la număr și toate frumoase, dar cea mai mică era cea mai frumoasă dintre toate; pielea ei era gingașă și moale ca o petală de trandafir, ochii albaștri ca niște lacuri adânci, dar, ca și celelalte, nu avea picioare și trupul în partea de jos avea o coadă de pește.
Continuare »