Găsirea partenerului ideal nu e floare la ureche, dar e măcar probabilă matematic? Matematiciana Hannah Fry ne dezvăluie cu farmec tiparele din felul în care căutăm iubirea și ne oferă propriul ei top al celor trei sfaturi (verificate matematic!) pentru a ne găsi sufletul pereche.
Ce poate matematica să spună despre istorie? După părerea lui Jean Baptiste Michel, poate spune chiar multe. De la schimbările în limbaj la numărul victimelor din războaie, el ne demonstrează cum istoria digitalizată abia începe să ne dezvăluie tiparele ascunse.
Un prieten i-a spus într-o zi lui Grigore Moisil:
– Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până-n gât.
La care celebrul matematician îi răspunse:
– Dar matematica se face de la gât în sus!
Extrăgând informaţii apărute în ştiri şi folosindu-le într-un grafic, Sean Gourley şi echipa sa au ajuns la o concluzie uimitoare despre natura războiului modern – şi poate că şi la un model pentru rezolvarea conflictelor.
Orice matematician poate explica că 1+1=2 doar în anumite condiţii. Iar eu, ca pregătire, sunt şi matematician. Nu am de gând să intru în explicaţii sofisticate, ci doar să fac câteva remarci simplificate, pentru a fi uşor de înţeles. Matematica este alcătuită din diferite modele matematice. Fiecare model se bazează pe câteva afirmaţii axiomatice, adică luate ca atare, fără a putea fi demonstrate şi fără a intra în contradicţie unele cu celelalte. Restul modelului se construieşte prin deducţii logice din acestea.
Ne amintim din şcoală de axa numerelor, cele pozitive într-un sens, cele negative în celălalt sens. Fiecare număr este reprezentat de un mic semn pe axă. Faptul că distanţa dintre 0 şi 1 este egală cu distanţa dintre 1 şi 2 este axiomatic. Într-un alt model putem avea distanţa dintre 1 şi 2 de două ori mai mare decât distanţa dintre 0 şi 1, astfel ajungându-se ca 1+1=3 (dacă prin operaţia de adunare înţelegem de câte ori intră 1 în rezultat).
Cei care au urmărit excelentul serial „The Wonder Years” (difuzat de PRO TV la sfârşitul anilor ’90), îşi amintesc desigur de Winnie Cooper, unul dintre personajele principale, interpretat de Danica McKellar. Între timp, fetiţa a crescut şi, deşi nu a renunţat complet la cariera de actriţă, a devenit o matematiciană remarcabilă. Există chiar şi o teoremă, denumită Teorema Chayes-McKellar-Winn, la conceperea căreia a participat.
Recent, Danica McKellar a publicat o carte, bine apreciată de specialişti, intitulată „Math Doesn’t Suck – How to Survive Middle-School Math Without Losing Your Mind or Breaking a Nail” (într-o traducere aproximativă, „Mate nu-i naşpa – cum să spravieţuieşti matematicii din gimnaziu fără să-ţi pierzi minţile şi fără să-ţi rozi unghiile”). Scrisă într-un limbaj accesibil, cartea le arată mai ales fetiţelor că matematica nu e doar pentru băieţi, că este folositoare şi chiar frumoasă.