Ploaia încetase și ultimele rămășițe de nouri se împrăștiaseră cu totul… Cu vestmintele ude și părul în dezordine, rătăcea în întunericul nopții căutând un lăcaș de adăpost…
Ajunse, fără să știe, lângă cripta învechită și roasă de vremuri a mânăstirii, de care, apropiindu-se mai cu atenție, o mirosi și o linse de vreo 56 ori în șir, fără să obțină nici un rezultat.
Contrariat, își scoase atunci spada și năvăli în curtea mânăstirii… Fu însă repede înduioșat de privirea blândă a unei găini ce îi ieșise întru întâmpinare și care, cu un gest timid, dar plin de caritate creștină, îl pofti să aștepte câteva momente în cancelarie… Calmat puțin câte puțin, apoi emoționat până la lacrimi și cuprins de fiorii pocăinței, renunță el pentru totdeauna la orice planuri de răzbunare și, după ce sărută găina pe frunte și o puse la păstrare în loc sigur, se apucă de mătură toate chiliile și le frecă scândurile cu moloz.
Pentru generațiile care vin, Eminescu, așa cum ne obișnuisem a-l cunoaște, nu mai există. Există alt Eminescu — un poet inegal, adeseori mediocru și incorect, care-și repetă unele figuri și întorsături de cuvinte până la saturație.
Aceasta se datorește tocmai unora dintre admiratorii lui entuziaști, care nu s-au mulțumit să-l admire de la distanță, ci s-au apropiat să-l pipăie, să se frece bine de el, pentru propriul lor lustru.
Cărţile, poveştile sau marii experţi ai lumii declară sus şi tare că iubirea nu funcţionează după reguli sau legi clare, însă fiecare experienţă, reuşită sau eşuată, vine cu lecţiile ei. Una dintre lecţiile dobândite dintr-o poveste de iubire cu final tulburător este descrisă şi în cel mai noua clip lansat de Lora, primul din 2019, „Tu şi ea”.
„Sindromul Stavroghin” – noul roman semnat de Alina Pavelescu – publicat în colecția coordonată de Andreea Răsuceanu, 821.135.1 – Scriitori români contemporani, este lansat la Librăria Humanitas de la Cișmigiu marți, 19 martie 2019, la ora 19:00. Invitați: Alina Pavelescu, Radu Paraschivescu, Angelo Mitchievici. Moderatorul întâlnirii este Andreea Răsuceanu.
Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa… La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând de loc ureche muzicală…
După aceea Fuchs se duse direct la Conservator… Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano… Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă – cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă…
Mai târziu, la pubertate – zice-se – îi mai crescu lui Fuchs și un fel de organe genitale cari erau numai o tânără și exuberantă frunză de viță, căci era din firea lui afară din cale de rușinos și nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare…
Publicul este așteptat joi, 17 mai 2018, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire cu Grete Tartler, Elena Lazăr și Victor Ivanovici prilejuită de lansarea volumelor „Jurnal de călătorie. Japonia, China” de Nikos Kazantzakis, „Poeme și proze” de Kostas Karyotakis, „Cuvinte salvate” de Grete Tartler și „Itinerarii românești” de Victor Ivanovici. Discuția este moderată prof.univ dr. Liviu Papadima, prorectorul Universității din București.
Încarc...
