Doamnelor și domnilor, când Societatea anglo-română mi-a cerut să vorbesc despre un subiect oarecare, eu am urmat un vechiu obiceiu al mieu, anume acela de a vorbi numai despre lucruri trăite, trăite de acela care vorbește, fiindcă socot că este o foarte mare greșeală aceia de a se presinta de conferențiar lucruri pe care le-a cercetat anume pentru conferință, lucruri în care el s-a întrodus numai în momentul acela ; orice presintare a unui subiect pe linii care au fost hotărîte de altcineva este fără îndoială ceva artificial și rece. Pentru a vorbi de un subiect, trebuie să fi avut cineva o atingere îndelungată cu acest subiect, trebuie să fi lucrat asupra lui și trebuie ca subiectul să fi avut o influentă asupra aceluia care vorbește, pentru ca, la rândul lui, acela care vorbește să poată introduce alte elemente decât acelea care se presintă de obiceiu.

Mi s-a părut că secretarul acestei societăți, pe cât de alese, pe atât de restrânse în această seară, ar fi dorit să aleg altceva. M-am gândit însă că e bine să mă țin în domeniul literar, în care nu se poate aduce împotriva vorbitorului intenții pe care nu le-a avut, — noi trăim vremuri de acelea în care este bine a se păzi cineva de tot felul de intenții pe care nu le-a avut și pe care i le atribuie, într-un chip așa generos, alții. Așa încât era sigur că nu voiu vorbi de politica englesă, pentru că ar fi fost o ieșire din neutralitatea pe care o conservăm cum se cuvine, cu o răbdare care ni face cinste. Prin urmare subiect politic nu era să ating, iar subiectele economice, care sânt la modă, îmi sânt străine ; rămânea să aleg în domeniul literar ceva care să fi fost în foarte strânsă legătură cu lecturile mele. Așa încât a trebuit să mă cobor până în anii, atât de depărtați, ai tinerețelor mele.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Articole
Comenteaza! »

Emile Gebhart, de la Academia Franceză, fost profesor la Sorbona, scria în ziarul L’Opinion, din 28 martie 1908, următoarele:

„Un fait demeurera, pour les Francais, jusqu’a la fin des temps, incontestable, je dirais meme parole d’Evangile, s’il ne s’agissait d’Ernest Renan et de l’un des gestes les plus significatifs de sa legende. Tant que la memoire des hommes retiendra le nom et la souvenir du grand virtuose, il sera clairement etabli, par son propre temoignage consigne a la Revue des Deux Mondes, qu’en mettant le pied sur l’Acropole d’Athenes, l’ancien sulpicien fut pris comme d’eblouissement, recut un choc analogue a celui qui fit tomber Saint-Paul sur le chemin de Damas et prononca, en l’honneur d’Athena (on l’appelait alors Athene), cette priere, ou cette litanie, glorification de la Raison pure, de la Sagesse et de la Beaute… Toutes les occasions sont bonnes pour rendre aux candides auditeurs ou lectures la Priere sur l’Acropole. On la lut en musique a la statue meme de Renan, a Treguier. L’autre jour, a propos du grand Italien Carducci, mon confrere M. Richepin la rappela aux personnes qui n’y pensaient point. On oublie trop le demi-aveu de Renan, le papier (jauni, si je ne me trompe), retrouve longtemps apres et portant la Priere redigee, toute palpitante encore, au retour a l’Hotel d’Angleterre, rue d’Eole (detail ignore de ces messieurs). On ne reflechit pas assez a la figure meme de cet acte de foi paienne et rationaliste, oeuvre laborieuse d’erudition, plus semblable a la docte compilation d’une Encyclopedie allemande qu’a un elan spontane et naif de mysticisme. Je vois encore, en notre bibliotheque de l’Ecole Francaise d’Athenes ou Renan venait travailler a son gre, les monuments de philologie germanique d’ou il etait si facile de tirer le tresor d’attributs theologiques ou metaphysiques ou esthetiques d’Athena…”.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

Cum ar fi dacă niciodată nu ar mai trebui să completați documente pe suport de hârtie? În Estonia, aceasta este o realitate: cetățenii desfășoară aproape toate serviciile publice online, având posibilitatea să-și deschidă o afacere sau să voteze de pe laptop, mulțumită ambițiosului proiect post-sovietic de transformare digitală a națiunii, numit „e-Estonia”. Unul dintre experții programului, Anna Piperal, explică principiile cheie de proiectare a „e-guvernării” țării și arată de ce restul lumii ar trebui să le urmeze exemplul, pentru eradicarea birocrației învechite și recâștigarea încrederii cetățenilor.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in TED, Video, Ştiri
Comenteaza! »

„Matilda și groparii” de Stela Giurgeanu, declarată Piesa anului 2018 la Gala Premiilor UNITER, are premiera oficială sâmbătă, 15 februarie 2020, la Sala Atelier, de la ora 20:00. Din distribuţie fac parte Amalia Ciolan/Liliana Hodorogea, Cesonia Postelnicu/Tania Popa, Erika Băieşu/Oana Constantinescu, Fulvia Folosea/Cristina Constantinescu, Lari Giorgescu/Dragoș Ionescu. Scenografia spectacolului este semnată de Gabi Albu.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »

Într-o hală readusă la viață, revitalizată pentru cultura și comunitatea artistică a Bucureștiului, în jurul Caietelor de Bune Practici Constructive pentru zonele istorice ale Capitalei – Catalog București, ARCEN invită bucureștenii, pe 7 februarie 2020, de la 19:30, la un experiment artistic, – „The Time Is Now” – dedicat imperativului momentului: refuzul de a abandona Bucureștiul în resemnare.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Muzică, Ştiri
Comenteaza! »

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București lansează o serie de evenimente dedicate oamenilor de teatru ce au ales să-și dedice viața scenei și publicului spectator. Un prim eveniment de acest gen are loc pe vineri, 31 ianuarie 2020, de la ora 18:00, la Librarium (librăria din spatele Casei de Bilete TNB) pentru a reconstrui amintiri când se împlinesc 83 de ani de la nașterea actorului Marin Moraru. Cu costume și obiecte de recuzită din muzeul Teatrului Național la eveniment participă Lucia Popescu Moraru, Dorina Lazăr, Marian Râlea, Mihai Călin, Monica Davidescu, Vladimir Găitan, George Mihăiță, Constantin Cotimanis, Simona Bondoc, Traian Stănescu. Discuția este moderată de jurnalista Maria Capelos. Intrarea la eveniment este liberă.

Marin Moraru se amuza când cineva se referea la el ca la un monstru sacru. Toți prietenii din copilărie îi spuneau Marinuș. A muncit din convingere și a considerat meseria aleasă ca fiind cea mai frumoasă. Nu a lipsit niciodată de la o repetiție iar dovada dragostei sale pentru meseria de actor a constat în cei 55 de ani oferiți scenei și ecranului.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »