Cea mai nouă aventură magică din Oz, „Fantastica aventură din Oz” („Fantastic Journey to Oz” / „Urfin Dzhyus i ego derevyannye soldaty”), are premiera pe marile ecrane din România pe 14 iulie 2017 când îndrăgitele personaje Leul, Omul de Tinichea şi Sperietoarea fac cunoştinţă cu o eroină neaşteptată.
Jocurile de noroc pierd orice logică, iar responsabilităţile părinteşti depăşesc limitele legale atunci când celebrii comedianţi Will Ferrell şi Amy Poehler rescriu regulile şi se pregătesc să stârnească tot râsul, din 7 iulie 2017, pe marile ecrane, în comedia „Operaţiunea Cazinoul” („The House”), regizat de Andrew Jay Cohen.
Pe Ahil îl îmbrăcase maică-sa în haine femeiești și-l ținea ascuns printre fete ca să-l scape de mobilizare. În vremea aceea de vitejie cronică și generală s-a găsit, dar, cel puțin o mamă care să puie mai presus viața decât gloria militară a fiului său. Băiatul însă avea vocație. Când Odiseu, îmbrăcat ca negustor, i-a arătat de o parte arme, de alta podoabe femeiești, Ahil s-a repezit drept la suliță. În el, vitejia era geniu. Și așa Omer a avut pe cine să cânte și să încredințeze dascălilor și școlarilor, spre milenară admirație gramatico-morală. Dar acest erou-model a spus, după moarte, foarte amărât, că mai bine să fii rândaș între vii, decât om ilustru pe lumea cealaltă.
Poetul Minulescu cântă pe acei care nu s-au apropiat de spatele frontului nici măcar pân’ la Coțofenești. În textul simfoniei sale tricolore cuvântul „lașitate” răsună ca motiv fundamental, cu o consecvență superwagneriană. Dacă și-ar fi adus aminte de vechea prudență a zânei Thetis și de scepticismul postum al fiului ei, ar fi privit mai indulgent poate lașitatea modernă. Mie, cel puțin, acum îndată după lectură, zâmbetul în care-i ținut întreg romanul îmi pare, pe alocuri, pătruns de oarecare asprime… Și alt cusur nu găsesc în această carte splendidă și diavolească.
Haralambie Talpă, „biv-vel-vornic de Țara-de-Giosu”, zice de Kostăkelu, nepotul lui Alecu-Vodă, că a scris „două cărți de ghidușii”, și, cu părere de rău pentru pierderea acelor scrieri, adaogă această înțeleaptă băgare de seamă: „atâtea cărți s-au păstrat din vechime, multe făcute de oameni proști, ca alți proști să se minuneze, și toate numai de jale scriu, ce dacă s-au găsit și un om de duh a scriere, să se veselească și strănepoții, au trebuit să se irosească”.
Însă, zicem noi, multor scrieri ce, lungă vreme, s-au socotit pierdute, învățații cu aprigă cercetare au izbutit să le dea de urmă; și foarte tare rugăm pe Alexandru Teodoreanu, editorul și adnotatorul mult prețiosului „Hronic al lui Vălătuc”, nu cumva să se lase de a le căuta cu neobosită râvnă pe acele ale lui Kostăkelu, încredințați fiind că istețimea firească, cea cu prisos dovedită, a acestui editor nu va lipsi de a-l pune oricând pe căile cele bune. Pân-atunci, să ne bucurăm de ce avem de față.
Lui Alexandru Teodoreanu i-a venit gândul să scrie povestiri humoristice în limbă și în ton vechi românesc. Acest gând e nou în literatura noastră, și această noutate se dovedește a fi valoare serioasă, rod firesc al unui talent energic afirmat.
O poveste animată, plină de umor şi emoţie distribuită de Vertical Entertainment şi regizată de Julio Soto Gurpide, „Deep: O aventură nesfârşită” („Deep”) explorează universul subacvatic cu misterele şi farmecul său în premieră la cinema din 12 mai 2017 Plasată într-un viitor îndepărtat în care oamenii au părăsit planeta acoperită aproape în totalitate de apă, acţiunea filmului îl prezintă pe micul Deep, o caracatiţă în căutarea aventurii alături de cei doi prieteni ai săi: Evo – peştele undiţar şi Alice – crevetele nevrotic.