Moby Dick
Primind cartea înapoi, bibliotecara întreabă:
– V-a plăcut „Moby Dick”?
– Nu am putut s-o termin. Mi s-a făcut rău de mare.
Primind cartea înapoi, bibliotecara întreabă:
– V-a plăcut „Moby Dick”?
– Nu am putut s-o termin. Mi s-a făcut rău de mare.
Un bărbat juca şah cu un câine într-o cârciumă. Intră un străin, se aşeză şi îi priveşte uimit. Când au terminat jocul, s-a apropiat de ei.
– Sunt producător de film, explică în timp ce se prezentă. Câinele dumneavoastră ar putea să câştige o avere la Hollywood.
Bărbatul ridică din umeri:
– Ei, nu e chiar aşa de inteligent, zise el indiferent. L-am bătut de trei ori la ultimele patru partide.
Profesorul îl întreabă pe năzdrăvanul clasei:
– Care este autorul tău preferat?
– Mihai Viteazul.
– Dar Mihai Viteazul nu a scris niciodată vreo carte…
– Tocmai d-asta!
– Ce impresie ţi-a făcut actriţa pe care ţi-am recomandat-o?
– Hm, cum să-ţi spun, are şi minusuri, şi plusuri. Cu vocea e la pământ, se mişcă pe scenă ca o momâie, încurca textele, iar de dansat…
– Vorbeai şi de plusuri.
– Da. Ce are în plus, ba chiar cu prisosinţă, sunt anii.
– Tată, ce este de fapt un actor, aşa cum eşti tu?
– Un actor? Ei, fiule, cum să-ţi explic… Actorul e un om care se duce până la marginea scenei, priveşte în culise, unde se află resturi de decor, cârpe, hârtii aruncate, praf, mizerie, şi spune: „Ce privelişte măreaţă se vede de la fereastra asta!”.
Şeful poliţiei îl cheamă pe agentul care avea sarcina să urmărească un infractor cunoscut, bănuit de crimă, şi pe care l-a pierdut.
– Cum ţi-a scăpat?
– A intrat la cinema.
– Şi de ce nu ai intrat după el?
– Eu văzusem deja filmul acela.