Îmbrăcat cu un halat de casă, Napoleon Bonaparte încearcă să ia o carte din raftul de sus al bibliotecii sale, dar nu ajunge. Valetul său îi spune:
– Daţi-mi voie să iau eu cartea, că sunt mai mare.
Şi primeşte următorul răspuns:
– Nu eşti mai mare, eşti mai înalt.
2 voturi
Încarc...Când a fost primit în Academie Jean Cocteau, s-a oferit un dineu unde au fost invitaţi şi câţiva ofiţeri superiori de la ambasada SUA din Paris. După ce băutura a dezlegat limbile tuturor, unul din aceştia a încercat să-l ia peste picior, apropo de faptul că Jean Cocteau purta încă toga de ceremonie:
– Spune-mi, colega, eşti de la aviaţie sau de la marină?
La care Jean Cocteau l-a pus l-a punct cu un singur cuvânt:
– Geniu!
1 voturiÎncarc...Cândva, un admirator i-a înmânat violonistului Jacques Thibault, după concertul acestuia, un carneţel pentru autografe.
– Nu e prea mult spaţiu pe această pagină, zise el. Ce să scriu?
Un alt violonist, care stătea lângă el, îi sugeră ironic:
– Scrie-ţi repertoriul!
fără voturiÎncarc...George Bernard Shaw era un tip slab, dar avea un prieten ziarist foarte gras, care i-a spus la un dejun:
– George, dacă te-ar vedea pe tine un străin, ar crede că în Anglia e foamete.
George Bernard Shaw îi răspunse în stilul său:
– Ai grijă să nu te vadă pe tine, ar putea să creadă că din cauza ta e foamete!
1 voturiÎncarc...Deşi Immanuel Kant s-a purtat întotdeauna cu deosebită delicateţe şi politeţe faţă de femei, adevărul este că din părerile sale se putea întrevedea uneori o anumită misoginie amestecată cu umor. Astfel, îi plăcea să provoace doamnele, spunându-le că se putea demonstra, urmărind textul Bibliei, că femeile nu ajung în Rai, deoarece, conform unui pasaj al Apocalipsei Sfântului Ioan, în Ceruri s-a lăsat tăcerea timp de jumătate de oră. Aşa ceva ar fi imposibil dacă ar fi fost acolo o femeie, glumea Kant.
2 voturiÎncarc...Următoarea anecdotă este pusă pe seama preşedintelui american George W. Bush, care a gafat de multe ori în public. Cu ocazia unei vizite în Anglia, este primit de regină şi o întreabă:
– Care este, Excelenţă, secretul unei politici înţelepte?
– Să te înconjori de oameni inteligenţi, răspunde regina.
– Şi cum aflu dacă oamenii sunt într-adevăr inteligenţi?
Regina formează numărul premierului Tony Blair şi-l întreabă:
– Ascultă, Tony, părinţii tăi au copil care nu este nici fratele tău, nici sora ta. Cine este acest copil?
– Acesta sunt eu, Excelenţă, răspunde Tony Blair.
– Aţi văzut, îi spune regina preşedintelui american, Tony este un prim ministru inteligent.
– Am să ţin minte răspunsul acesta, promite Bush, care ascultase separat convorbirea.
Întors acasă, Bush îi pune aceeaşi întrebare celui mai apropiat colaborator al său, dar acesta nu ştie să răspundă şi cere permisiunea să se retragă. Din biroul său, îi telefonează secretarului de stat Collin Powell şi îi pune aceeaşi întrebare. Om inteligent, acesta răspunde:
– Desigur, sunt eu.
Colaboratorul dă buzna în biroul oval, fără să mai ţină cont de secretară şi zice:
– Domnule Preşedinte, am aflat, este Collin Powell, adineaori mi-a spus la telefon.
La care Bush, bătând darabana cu degetele pe brăţarul fotoliului, îi râde în nas:
– Nu, este Tony Blair, mi-a spus mie regina Angliei…
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies