Ştiinţă şi umor
Cineva l-a întrebat pe Grigore Moisil:
– Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?
Profesorul Moisil a răspuns:
– Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii.
Cineva l-a întrebat pe Grigore Moisil:
– Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?
Profesorul Moisil a răspuns:
– Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii.
O doamnă, rugându-l pe Albert Einstein să îi telefoneze, a precizat că numărul ei este greu de memorat: 24361.
Marele savant s-a mirat hâtru:
– Ce vedeţi greu în asta?! Două duzini şi apoi 19 la pătrat, nimic mai mult!
O reporteră i-a spus la un moment dat lui Grigore Moisil, în cursul unui interviu:
– Ştiţi că adevărul supără!
Marele matematician a replicat:
– Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.
Lui Albert Einstein îi plăceau filmele cu Charlie Chaplin. Cândva, i-a scris marelui cineast: „Filmul dumneavoastră „Goana dupa aur” e înţeles în lumea întreagă şi veţi deveni negreşit un mare om.”
Charlie Chaplin i-a răspuns cu umor: „Vă admir şi mai mult. Teoria relativităţii, creată de dumneavoastră, n-o înţelege nimeni în lume şi totuşi aţi devenit un mare om.”
Într-o seara, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea, Ernest Rutherford, fizicianul atomist originar din Noua Zeelandă, văzu pe unul dintre studenţii săi care, în ciuda orei înaintate, şedea absorbit în faţa unor aparate. Rutherford îl întrebă ce făcea atât de târziu.
– Lucrez, zise studentul.
– Dar ziua ce faci?
– Bineînţeles, lucrez.
– Nu cumva lucrezi şi în zori?
– Ba da, lucrez şi in zori.
În cele din urmă, Ernest Rutherford îl întrebă iritat:
– Atunci, tu când mai gândeşti?
Matematicianul David Hilbert a fost odată întrebat despre unul din foştii săi elevi.
– Aaa, acela! îşi aminti Hilbert. S-a făcut poet. Pentru matematici avea prea puţină imaginaţie.