Carol Întâiul şi studentele

În lucrarea sa „O viaţă de om. Aşa cum a fost”, în volumul I – „Copilărie şi tinereţe”, la pagina 154, Nicolae Iorga relatează un episod despre una din vizitele „de lucru” ale regelui Carol Întâiul, ce are valoare de anecdotă:

Cu fastul obişnuit, regele înainta prin sălile de jos ale fostei reşedinţe fanariote, noi fiind în fund, fără nicio rânduială, ceea ce-mi atrase de la masivul şi brutalul rector Climescu, care-mi dăduse aşa de iertător drumul la bacalaureat unde nu ştiusem la matematici absolut nimic, strigătul de: „scoate căciula măi!”

S-a oprit, ne-a privit. Din ochii de pasăre prădalnică o licărire a trecut asupra noastră, a fetelor de lângă noi, şi glasul puţin rauc, cu întârzieri asupra silabelor străine, a răsunat, pe când un imperios gest arăta, ca pentru o trecere prin arme imediată, mieluşelele pentru care suspinam noi în bănci: mititica roşcată, care parcă se speria continuu de ceva rău de la cineva, colega care sărise odată pe fereastră, cea care ne dădea fructe din copaci, două alte apariţii stranii, cu profiluri asiatice, cele două palide fete de profesori şi bălaia regină a visurilor mele eminesciene:
– Tar tumnealor?
– Sunt studente, Maiestate!
– A! tumnealor sunt ca să nu înfeţe tumnealor.

Ni-o spusese. Multe lucruri mai ştia şi regele Carol I-iul, deşi nu învăţase la Universitate cu studente.