Lucian Velea

 23 iulie 2010

5 principii

O prezentare de Andy Szekely

1 voturi
 19 iulie 2010

Mică istorie pentru Citatepedia la 5 ani de existenţă

Citatepedia a împlinit 5 ani (când or fi trecut?!) şi este o ocazie bună pentru a face un rezumat al acestei perioade de timp – foarte pe scurt, pentru că multe ar putea fi povestite.

În anul 2005 am avut ideea de a realiza un e-zine (revistă electronică, distribuită prin e-mail). Se numeşte Răspândacul şi a apărut zilnic, de luni până vineri, între 11 februarie 2005 si 31 decembrie 2008 (1014 numere). Una dintre rubrici, cu titlul „Gând”, este un citat care se potriveşte cu tematica numărului. Aveam multe citate adunate în timp în fişiere şi, tot căutând prin ele, m-am gândit că ar fi o idee bună să realizez şi un site cu acestea, mai ales că la acel moment existau puţine site-uri cu aşa ceva. Am decis să vin cu o idee mai deosebită: citate care dau definiţii. Astfel, pe 19 iulie 2005, a apărut Citatepedia.

Continuare »

2 voturi
 

Mes défauts

Videoclipul formaţiei Superbus

fără voturi
 16 iulie 2010

Geniu

Când a fost primit în Academie Jean Cocteau, s-a oferit un dineu unde au fost invitaţi şi câţiva ofiţeri superiori de la ambasada SUA din Paris. După ce băutura a dezlegat limbile tuturor, unul din aceştia a încercat să-l ia peste picior, apropo de faptul că Jean Cocteau purta încă toga de ceremonie:
– Spune-mi, colega, eşti de la aviaţie sau de la marină?
La care Jean Cocteau l-a pus l-a punct cu un singur cuvânt:
– Geniu!

1 voturi
 14 iulie 2010

Şi atunci ne-au terminat

Şi atunci ne-au terminatLa Humanitas Fiction a apărut „Şi atunci ne-au terminat” de Joshua Ferris, romanul de debut al tânărului scriitor american, care a avut un succes fulminant după publicarea sa în 2007: i s-a acordat PEN/Hemingway Award, a ocupat primele locuri în topurile de vânzări din SUA şi a fost tradus în douăzeci şi cinci de limbi.

Anul 2001. Explozia internetului face ravagii în companiile americane. Concedierile lovesc o nenumită agenţie de publicitate din Chicago, ai cărei angajaţi trăiesc sub un asediu psihic cu atât mai stresant, cu cât numărul lor se diminuează pe zi ce trece. Romanul este scris la persoana întâi plural, iar vocea – uneori ironică sau sarcastică, alteori plină de compasiune – a unui „noi” care are imediat priză la cititori captează dinamica unei culturi standardizate: cea a cubiculelor corporatiste, cu bârfa atotstăpânitoare, farsele pe internet şi tot mai desele pauze de cafea. Dacă la început personajele par a alcătui o colecţie de „arhetipuri de birou”, pe parcursul romanului, odată cu dezvăluirea dramelor personale, devin credibile şi captivante. Ieri Tom Mota, Joe Pope, Janine Gorjanc, Marcia Dwyer sau Benny Shassburger erau copywriteri şi designeri de top, azi fie trebuie să părăsească agenţia, fără să li se dea nici o explicaţie, fie să continue să lucreze sub semnul fricii. Cu un umor debordant, Joshua Ferris spune o poveste adevărată despre supravieţuire, în care se regăsesc tot mai mulţi cititori.

Continuare »

fără voturi
 

Românul nu are noroc

Videoclipul lui CRBL

1 voturi


Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Primește articolele noi pe e-mail

sau prin flux RSS
noiembrie 2026
L Ma Mi J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii