Vara începe cu o nouă colaborare între Criss Blaziny și Alexandra Stan, și anume, piesa „Delfinii”. La aproape patru ani de la „Au gust zilele”, cei doi constănțeni aduc pe beat-uri unele dintre cele mai frumoase sentimente ale verii: marea, plaja, weekend, libertate, distractie și… pasiunea.
Continuare »
fără voturi
Încarc...De 28 de ani, Denise Herzing petrece cinci luni pe vară trăind cu un grup de delfini pestriți de Atlantic, studiind trei generații de relații de rudenie și comportament. E clar că ei comunică între ei, dar e acesta un limbaj? Ar putea fi folosit și de oameni? Ni se prezintă un nou experiment fascinant pentru testarea acestei ipoteze.
fără voturiÎncarc...Ritualurile mortuare sunt peste tot în lumea naturală, văzute în practică de la oameni și elefanți la albine, delfini și nu numai. Cu multă carismă și o perspicacitate jucăușă, behaviorista animală Kaeli Swift investighează obiceiurile legate de viața (și moartea) ciorilor, și ne împărtășește ce ne pot dezvălui răspunsurile lor despre relația noastră cu mortalitatea.
fără voturiÎncarc...
Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele și limpede cum e cristalul, dar e și foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulțime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei.
Să nu credeți însă că acolo nu-i decât nisip și mâl; nu, acolo cresc copaci ciudați și ierburi ciudate, și tulpinile și frunzele lor sunt așa de mlădioase încât se clatină la cea mai mică mișcare a apei, parcă ar fi vii. Toți peștii, mici și mari, se strecoară printre ramuri cum se strecoară păsările prin văzduh. În locul unde-i cea mai mare adâncime e palatul împăratului mării; zidurile sunt de mărgean și ferestrele înalte și arcuite sunt de chihlimbar străveziu; acoperișul e făcut din scoici care se deschid și se închid după cum se mișcă apa. Și în fiecare scoică e un mărgăritar de preț; numai unul și ar fi destul să împodobească măreț coroana unui rege.
Împăratul mării era de multă vreme văduv și casa i-o ținea mamă-sa, bătrâna. Era o femeie înțeleaptă, dar foarte mândră de neamul ei; purta douăsprezece stridii pe coadă, pe când nobilii aveau numai câte șase. Încolo, era femeia vrednică, mai ales că ținea foarte mult la nepoatele ei, domnițele mării. Acestea erau șase la număr și toate frumoase, dar cea mai mică era cea mai frumoasă dintre toate; pielea ei era gingașă și moale ca o petală de trandafir, ochii albaștri ca niște lacuri adânci, dar, ca și celelalte, nu avea picioare și trupul în partea de jos avea o coadă de pește.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Eram doi călători în pustiul larg al lumei, și întâmplările ne aruncase ca pe doi naufragiați pe coasta unei furtunoase mări. Averi nu pierdusem în acest naufragiu nici unul, nici celalt; pentru bunul cuvânt că eram săraci amândoi și că tot avutul nostru nu era făcut decât din luciu de lună, din rime rare și versuri sonore.
Eu aveam un palat ca locuință, ca un senior fabulos, cu fereștile deschise pe orizontul mării. Sub terasa de piatră, valurile își cântau concertul lor milenar, și în afară de corăbiile ce treceau însemnându-și dunga lor de fum pe cer, alți oaspeți n-aveam decît doar pe fantasticii delfini ce-și ridicau cozile lor din valuri ca niște ancore. Era un murmur etern, o sfadă de valuri, o convorbire, ecouri. Pescarii albi, iubitori de furtună, cu zborul lor grațios, se jucau de-a pururi arătându-și piepturile lor mai albe decât spuma, se înălțau ca ridicați de un fir nevăzut, se alungau o clipă prin spațiu, apoi cădeau săgeată, pășind parcă pe apă, și se înălțau din nou umplând aerul cu țipetele lor stridente. Din spre port, glasul geamandurii străbătea sfâșietor la răstimpuri, ca glasul cuiva care se îneacă și cheamă după ajutor.
Și în singurătatea aceea nețărmurită în care visam, ca un alt Ramses, scoborât dintr-o piramidă, un tânăr cu înfățișarea stranie venea să mă cerceteze.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Librăria Humanitas de la Cișmigiu găzduiește sâmbătă, 28 septembrie 2019, de la ora 17:00, o dezbatere pornind de la volumul „Suntem îndeajuns de inteligenți pentru a înțelege inteligența animalelor?„, cea mai recentă carte a etologului Franz de Waal, publicată în colecția de știință a Editurii Humanitas, în traducerea lui Carmen Strungaru. Specialiștii invitați la dezbatere sunt: conf. Carmen Strungaru, etolog, departamentul de Anatomie, Fiziologie animală și Biofizică, Facultatea de Biologie, Universitatea din București, prof. Mircea Flonta, cu contribuții în domeniile filozofia biologiei, filozofia științei și teoria cunoașterii, Facultatea de Filozofie, Universitatea din București, prof. Radu J. Bogdan, profesor de filozofia minții și științe cognitive la Tulane University, profesor invitat și directorul programului de master în științe cognitive Open Mind, Universitatea din București, și Doru Căstăian, profesor de filozofie și autor. Dezbaterea este moderată de Corina Negrea, realizator de emisiuni de știință la Radio România Cultural.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
