Când Academia Franceză pregătea primul său dicţionar, la definiţia pentru „crab” un editor a scris „peşte mic şi roşu care merge invers”. Această definiţie a fost trimisă, alături de altele, marelui naturalist Georges Cuvier. Acesta a răspuns: „Domnilor, definiţia ar fi perfectă, cu trei excepţii. Crabul nu e peşte, nu e roşu şi nu merge invers.”
Rives are o obsesie contagioasă cu ora 4:00 dimineața. Poetul ne împărtășește cum a ajuns de la o prezentate aproape neînsemnată la TED să creeze online „Muzeul orei 4 dimineața”.
Humanitas Fiction a publicat „Al patrulea zid” de Sorj Chalandon, o carte în care arta transcende, fie şi pentru o clipă, realitatea războiului şi a urii. Romanul, nominalizat la Premiul Goncourt în 2013, i-a adus lui Sorj Chalandon două premii importante: Premiul Goncourt des lycéens şi Premiul Liste Goncourt – le Choix Roumain.
„Al patrulea zid” este un roman despre „violenţă ca semn al slăbiciunii“, cum ar spune unul dintre personajele-cheie, regizorul grec Samuel Akounis, militant împotriva coloneilor în ţara sa şi apoi refugiat la Paris. O pledoarie implicită împotriva violenţei cunoscute de când lumea, de la povestea Antigonei, de pildă: Antigona lui Sofocle, dar şi a lui Jean Anouilh. Pentru a îndeplini ultima dorinţă a prietenului său Sam, Georges, studentul uluit de lumea în care trăieşte, sfâşiat între tradiţie, revoluţie şi datorie, încearcă să pună în scenă piesa lui Jean Anouilh într-un teatru deloc convenţional: teatrul de război din Beirutul anului 1982, în care devine la rându-i actor. Rămânem însă, chiar şi după încheierea acestei cutremurătoare poveşti, cu o întrebare: Antigona cine este? Doar preafrumoasa palestiniană Imane, unul câte unul, actorii imposibilului spectacol printre ruinele Beirutului, Georges ori fiecare personaj al tragediei de pe ţărmurile Mediteranei?
În 1984, când Esta Soler a militat pentru un proiect de lege împotriva violenței domestice, un politician a numit această acțiune „Actul Eliminării Distracției din Căsătorie”. Această prelegere optimisă, cuprinde 30 de ani de tactici și tehnologii, începând cu aparatul foto Polaroid până la rețelele sociale, care au dus la o scădere de 64% în violența doemstică în U.S..