Contorul de la Citatepedia.ro este din nou în sprint, crescând cu încă o mie în doar 4 zile. Cum serverul rezistă fără probleme, rămâne să vedem dacă acest contor poate fi învârtit chiar mai repede de atât.
Chiar dacă e mult mai lent, nici contorul de la Citatepedia.com nu stă pe loc. Tocmai a trecut de 114.000, un număr de acelaşi ordin de mărime.
ImagoZone, proiect desprins din Citatepedia cu câţiva ani în urmă, un uriaş depozitar de imagini referitoare la oameni cunoscuţi şi la activitatea lor, creşte chiar mai repede. A depăşit 200.000 de imagini, bine organizate în peste 10.000 de albume. Şi se dezvoltă în continuare. Chiar ar fi interesant dacă ar fi adăugate mai multe fotografii cu scriitori, oameni de ştiinţă etc (mai greu de găsit decât cele cu vedete), dat fiind că există o integrare automată cu paginile corespunzătoare de la Citatepedia.
Sunteți gata să dansaţi în scaun? Toboșarul Clayton Cameron prezintă diferite stiluri de muzică — de la R&B la Latino la pop — prin ritmurile lor. Un show care dovedește nu doar că hip-hop și jazz sunt mai cool decât aritmetica, ci că se și bazează pe ea.
Humanitas Fiction a publicat romanul „Mr Gwyn” de Alessandro Baricco.
În „Mr Gwyn„, apărut în Italia în 2011, Alessandro Baricco este acelaşi romancier strălucit care ne pune la încercare capacitatea de a privi lumea dincolo de învelişul ei cotidian. Cu pas sigur şi decis, el intră în simetriile secrete ale misteriosului său personaj, urmărind cu virtuozitate exemplară cărările pe care acesta le străbate, iar rezultatul este o bijuterie literară.
Nimic din „arsenalul” care l-a făcut celebru nu lipseşte în acest al optulea roman al lui Baricco: nici corespondenţele poetice, nici detaliile subtile şi nici personajele stranii. Acum însă, sub chipul enigmaticului scriitor londonez Jasper Gwyn, el pare să se pună în ecuaţie pe sine însuşi.
Jasper Gwyn, scriitor londonez de succes, autor de romane cu mare căutare la public, hotărăşte într-o bună zi că nu mai vrea să scrie şi, în pofida protestelor agentului său literar, anunţă că pune capăt frumoasei sale cariere. Cum însă inactivitatea în voia căreia se lasă e cât pe ce să-l coste sănătatea, iar ceea ce ştie cel mai bine să facă este totuşi să scrie, el îşi propune să trăiască din meseria de copist. Un copist aparte, căci nu copiază texte, ci oameni, cu alte cuvinte face la comandă portrete scrise, ca un pictor care desenează pe bani chipul unui trecător, la colţ de stradă. Îşi amenajează, aşadar, cu infinită grijă un atelier într-un cartier al Londrei şi se lasă absorbit de aventura înţelegerii sufletului omenesc, fiindcă pentru el a scrie portretul cuiva este, aşa cum spune, „un fel de a-l aduce acasă”, de a-l face să se regăsească. Numai că după zece portrete şi un scandal de presă, dispare, nu fără a lăsa totuşi în urmă mai multe semne care conturează o enigmă fără răspuns: cine este în fond personajul acesta purtător a nenumărate chipuri răsfrânte în jocul de oglinzi al romanului?
Comportamentul animalelor nu e complicat, dar e complex. Nicolas Perony a studiat modul în care animalele luate individual – fie ele terrieri scoţieni, lilieci sau suricate – urmează reguli simple care, în colectiv, creează modele mai mari de comportament, şi modul în care această complexitate născută din simplitate le poate ajuta să se adapteze noilor condiţii, pe măsură ce acestea apar.
