Institutul Cultural Român de la Stockholm organizează miercuri, 28 martie 2012, la sediul său, un program despre cele două figuri emblematice ale dramaturgiei române şi suedeze, Ion Luca Caragiale şi August Strindberg, la 100 de ani de la moartea acestora. Coincidenţele care-i leagă pe cei doi scriitori pornesc de la perioada în care au trăit şi continuă cu anumite influenţe şi trăsături literare comune. Nu în ultimul rând, atât spiritul lui Caragiale, cât şi cel al lui Strindberg, au rămas vii, iar textele lor continuă să surprindă prin modernitate.
Secretul longevităţii celor doi va fi dezbătut de scriitoarea şi cercetătoarea Ioana Pârvulescu, autoarea mai multor studii despre Caragiale, de dramaturgul Vlad Zografi şi de scriitorul şi dramaturgul suedez Magnus Florin. Discuţia va fi completată de o lectură din proza celor doi autori, în interpretarea a doi actori din trupa Teatrului Dramatic Regal din Stockholm, Björn Granath şi Mirja Turestedt. Pentru această ocazie au fost traduse de către Inger Johansson schiţa „Situaţiunea” şi eseul „Intelectualii”, acestea fiind primele texte de I.L. Caragiale traduse în suedeză.
Fixat de o aripă propulsată de un motor cu reacţie, Yves Rossy este Jetman – zburând liber, corpul său este cârma, deasupra Alpilor Elvețieni şi Marelui Canion. După ce un film scurt dar impresionant ne arată cum funcţionează, Rossy foloseşte tribuna TEDGlobal pentru a împărtăşi experienţa şi palpitaţia de a zbura.
E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus dominical… Ai observat şi dumneata, cititorule, câte progrese a făcut opinia noastră publică de când avem legea repausului dominical?… E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobicinuită. Mulţimea circulă cu mare greutate; grupuri se aglomerează la răspântii, unde discută fierbinte; toata lumea e cuprinsă de nervozitate… Miroase în aer, nu după expresia clasică, a iarbă de puşcă – din nenorocire, moravurile poporului nostru sunt mai blânde decât ale altor popoare, mai civilizate chiar. Miroase a… ghiontuială. Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestaţie populară monstră în contra guvernului, care vrea să treacă prin camere à la vapeur legea pentru înfiinţarea Monopolului băuturilor spirtoase! De când ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n-a trecut această ţară printr-o agitaţie mai grozavă.
Drept să spun să merg la manifestaţie, n-am curaj, fiindcă am aflat că guvernul este hotărât să reprime cu toată energia mişcarea populară, şi n-am poftă să-mi stric vreun os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te pomeneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua… Cine ştie dacă nemeresc să mă adresez în mulţime cuiva de aceeaşi părere cu mine; şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mândria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori şi mai bine, să n-aibă nici o părere. Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, când mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una. E mai bine aşadar să mă retrag discret într-un colţ. Şi să tac. Intru într-o berărie şi aştept să pice din moment în moment ediţia de seară a ziarelor politice… Sunt tare nerăbdător să aflu ce a fost la manifestaţie.
Folosind tehnici de prestidigitație și cu un stil de a povesti de-a dreptul fermecător, iluzionistul Marco Tempest dă viață unei caricaturi simpatice pe scena TEDGlobal.