Blog.Citatepedia.ro
cărţi, teatru, cinema, muzicăSearch Results
Răpirea din Serai
Muzeul Național al Țăranului Român are plăcerea de a invita publicul la o nouă expoziție a artistului Eugen Raportoru, „Răpirea din Serai”, vineri, 6 august 2021, la ora 17:00, la Sala Tancred Bănăţeanu, expoziția fiind curatoriată de Ilina Schileru. Explorând, mai nou, mediul instalației pe lângă cel al picturii, datorită căreia este cunoscut publicului larg, Eugen Raportoru ne invită să pătrundem într-un spațiu imersiv pornind de la tema carpetei, un simbol cultural asociat universului kitsch, dar căruia artistul îi conferă valențe noi, prin transpunerea subiectelor carpetelor de largă utilitate, până în anii ’90, în pictură pe pânză.
Continuare »
Sprijin pentru Uniunea Artiștilor Plastici din România
În premieră, Uniunea Artiștilor Plastici din România și Casa de Licitații A10 by Artmark unesc arta cu solidaritatea în jurul unei cauze nobile. Membrii Uniunii Artiștilor Plastici au donat lucrări de artă contemporană, în vederea strângerii de fonduri pentru susținerea activității creative și productive a UAP, inclusiv în vederea renovării platformei Combinatului Fondului Plastic. Prima selecție de lucrări donate este pusă în vânzare online în cadrul Licitației de Artă Contemporană (partea II), inclusiv o secțiune caritabilă dedicată UAP de joi, 12 noiembrie 2020, de la ora 19:30, pe platforma Artmark Live. Organizatorii apreciază că această modalitate de strângere de fonduri continuă în ediții ulterioare de licitație.
Continuare »
„Despre ” de Paul Zarifopol
Pe Marcel Proust îl pomenesc prietenii ca pe un om de o gingășie care surprindea, încurca, în sfârșit copleșea pe acel ce, din întâmplare, se afla în centrul atenției și favorii acestui copil hipersensibil. Frica lui Proust de a jigni, trebuința nepotolită de a te îneca nu numai în gentilețe, ci în adâncă generozitate, nu se pot uita. Să auzim însă câteva judecăți literare ale acestui om angelic:
- proza colorată a lui Taine, cu planuri în relief, e făcută să impresioneze pe elevii claselor secundare.
- Renan: Originile creștinismului sunt, în general, rău scrise: „perpetuelle effusion d’enfant de choeur”; neputință rară de a descrie; stil de Baedecker; „des images de bon eleve”; „La vie de Jesus, une espece de Belle Helene du christianisme”. Sainte-Beuve: incapabil să înțeleagă ce este o imagine, „ce malin rafistoleur de phrases”; „Sainte-Beuve, dont la stupidite (a propos de Baudelaire) se montre telle qu’on se demande si elle n’est pas une feinte de la couardise”.
Continuare »
Rase de câini
Câinele este cel mai popular animal de companie din lume şi nu degeaba este supranumit cel mai bun prieten al omului. Este unul dintre cele mai inteligente animale și abilitățile lui continuă să ne surprindă. Romfilatelia dedică celor mai îndrăgite animale, prieteni ai omului, emisiunea de mărci poștale „Rase de câini” disponibilă începând de vineri, 22 februarie 2019, în magazinele Romfilatelia din țară și online.
Continuare »
„Obiecţii lui Flaubert” de Paul Zarifopol
Acum doisprezece ani se împlinise un secol de la nașterea lui Flaubert. Frederic Masson, secretarul Academiei, om de bine și autor al multor volume asupra lui Napoleon, a refuzat să vie la serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist și a ponegrit familia franceză. O parte din presă a protestat atunci împotriva lui Masson, dar nimeni, mi se pare, n-a pomenit că acum patruzeci de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de către un literat, obscur ce-i dreptul, Henri Laujol, sprijinit însă cu energică simpatie de Anatole France.
Pe atunci, France ținea mult la romanele lui Feuillet, se emoționa gingaș de lirica lui Coppee, și Gyp îi plăcea cu deliciu: nu era, prin urmare, deloc anarhist și se avea deci bine cu „familia franceză”. În urmă, ideile lui s-au întors, putem zice, pe dos. Familia, statul și multe alte lucruri sfinte – nu numai franceze, ci oricare – au fost tratate în cărțile lui cu un haz minunat și cu o lipsă de respect desăvârșit. „Evoluțiile” lui au, incontestabil, eleganța violenței. E adevărat nostim și drăcos când același om zice, despre același lucru, azi așa, mâine din contra. Inconsecvența are farmec ștrengăresc. Dar în exercitarea acestei cochetării cronice, France a pus uneori, parcă, un fanatism care strică jocul: de exemplu, atunci când se avea bine cu Feuillet, Gyp, Coppee, deci cu familia franceză, a tratat, de dragul acestei familii, cu prea accentuată înverșunare pe anarhistul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-i face atâta cinste ca Masson, încât să-l numească anarhist – un calificativ cu oarecare prestigiu atunci când se aplică intelectualilor – ci îi zice de-a dreptul: prost, Don Quichotte, paiață dizlocată, și la urmă, spre mângâiere, „ce pauvre grand ecrivain”. E destul de tare.
Continuare »