Nu există prea puține resurse când vine vorba de a ajuta oamenii să-și schimbe obiceiurile ce le influențează sănătatea, dar adesea, aceste resurse nu sunt accesibile în comunitățile dezavantajate, spune doctorul Priscilla Pemu. Aflați despre „antrenamentul congruent cultural” un program pe care dr. Pemu și echipa ei l-a dezvoltat pentru a ajuta pacienții cu boli cronice să-și monitorizeze sănătatea cu ajutorul unui antrenor din comunitatea lor. Aflați mai multe despre modul în care această abordare transcende limbajul și barierele culturale, și cum ar putea transforma serviciile medicale în Statele Unite ale Americii.
Sau scris atâtea lucrări despre risc, încât enumerarea lor exhaustivă pare cu neputință. În ultima vreme auzim, aproape în tot locul, despre dezastrele ce pot fi provocate de risc. Nimic mai fals! Riscul este ceva potențial, poate deveni periculos, în anumite condiții, numai dacă se asociază cu o vulnerabilitate. De altfel, specialiștii cunosc și descriu următoarea ecuație simplă:
RISC+VULNERABILITATE=DEZASTRU
Evitarea dezastrului nu poate fi făcută decât prin înlăturarea vulnerabilității. Aceasta este, în general, de natură materială și se poate acționa asupra ei. Riscul e de natură virtuală, există independent de voința noastră, ca atare nu poate fi înlăturat. De exemplu, în țara noastră există risc de inundații. Sunt vulnerabili cei săraci, care locuiesc în case de chirpici si în apropierea râurilor. Pe ei îi pândește dezastrul. Cei înstăriți, care locuiesc în case cu structuri rezistente și mai departe de cursurile râurilor, nu sunt vulnerabili. Ca atare, pe ei nu îi pândește dezastrul.
Farida Nabourema și-a dedicat viața să lupte împotriva regimului militar din Togo, cea mai veche autocrație din Africa. Pe parcurs, ea a conștientizat două mari adevăruri: nicio țară nu e destinată să fie oprimată, și nicio țară nu e imună la dictatură. Dar cum vă puteți da seama dacă există un risc înainte de a se întâmpla? Într-o prezentare emoționantă, Nabourema ne împărtășește cele patru semne evidente ale dictaturii, precum și secretul sfidării sistemul opresiv.
De ce guvernul nu se dă în lături și lasă sectorul privat, adică pe „adevărații revoluționari”, să inoveze? E o retorică pe care o auzi pretutindeni, iar Mariana Mazzucato dorește s-o înlăture. Într-un discurs energic, arată cum statul, care poate părea un colos lent și încovoiat, este unul dintre cei mai interesanți asumatori de riscuri și modelatori de piață.
Cu câteva zile înainte de acest discurs, jurnalista Naomi Klein se afla pe o barcă în Golful Mexic și privea efectele catastrofale ale căutării riscante de petrol ale companiei BP. Societățile noastre au devenit dependente de riscul dus la extrem pentru a găsi noi surse de energie, noi instrumente financiare și multe altele… De prea multe ori, noi trebuie să îndreptăm apoi totul. Întrebarea lui Klein e următoarea: „Care-i planul de rezervă?”
Rufus Griscom şi Alisa Volkman, editori ai babble.com, expun patru fapte pe care părinţii nu le admit niciodată – şi de ce ar trebui. Amuzanţi şi oneşti, atât pentru părinţi cât şi pentru cei care nu sunt părinţi.
Încarc...