15 martie 2022
Teatrul Nottara anunță premiera spectacolului „Magnificul” de Mihai Ispirescu, chiar de ziua autorului. Regia este semnată de Lucian Sabados, scenografia îi aparține lui Vladimir Turturica, iar muzica este compusă de Alexandru Suciu. În distribuție îi regăsim pe Mihai Marinescu, Isabela Neamțu, Alexandru Mike Gheorghiu, Alexandru Jitea, Sorin Cociș, Cristian Nicolaie, Răzvan Bănică, Filip Ristovski și Laura Anghel. Reprezentația are loc pe 20 martie 2022, de la ora 19:00, la Sala Horia Lovinescu.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
16 octombrie 2020
M-am gândit adesea, nu cu puțină nedumerire, la soarta ciudată a lui Conrad Purces dintr-o țară lipsită de atingere cu marea ajunse tocmai să fie un povestaș al mării, și într-o limbă ce nu-i aparținea, ce o vorbise până la moarte cu un vădit accent străin. Încă la vârsta de nouă ani, uitându-se odată la harta Africii, puse degetul pe un cuprins atunci nedescoperit și zise: „Când voi fi mare, acolo mă duc!”
Uitase, firește, de aceasta: dar, peste un sfert de veac, în drumu-i spre Congo se va fi mirat și el de realizarea unei atari presimțiri, precum s-a mirat neîndoios și de imboldul timpuriu ce-l duse, împotriva tuturor stăruințelor, departe de căminul strămoșesc, pe întinsul mărilor. Nu împlinise nici șaptesprezece ani, când sosi în Marsilia, unde, îmbarcându-se pe un vas cu numele parcă nadins născocit de „Tremolino” și colindând Mediterana. Legănându-și întâile avânturi ale tinereții în largul zărilor mișcătoare, în dulcea lumină, în farmecul nestinselor tradiții clasice. natural era să n-o uite nicicând și s-o proslăvească în pagini numeroase, mai ales din cartea sa „The Mirror of the Sea”:
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
24 septembrie 2019
Editura Humanitas așteaptă pe cei interesați joi, 26 septembrie, de la ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la dezbaterea dedicată volumului „Timpul ce ni s-a dat. Memorii. 1944-1959” de Annie Bentoiu. La eveniment participă Ioana Bentoiu, Cristina Cioabă, Ioan Stanomir și Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
10 septembrie 2019
Publicul este invitat joi, 12 septembrie 2019, de la ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire cu Radu Paraschivescu, Tania Radu și Horia Ghibuțiu despre „Fluturele negru„, o poveste fascinantă ce urmăreşte destinul unuia dintre cei mai controversaţi şi admiraţi artiști ai lumii, Michelangelo Merisi, alias Caravaggio, un roman în culori tari despre glorie şi decădere, despre patimă şi îndoială, despre vină şi iubire.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
29 august 2019
Scriitorii francezi clasici ne par adeseori, nouă modernilor, atât de expliciți, încât ne dau impresia că n-au deloc nevoie să fie explicați. Oamenii aceia se arată cu deosebire îngrijiți să se explice singuri. Cu băgare de seamă, ei își enunță judecățile, își definesc sentimentele, își demonstrează intențiile. Pe cât se poate, în grupuri de idei simetric dispuse, care uneori par a fi exact numărate, ca niște cifre frumoase trecute la condică pentru a fi adunate în josul feței, ori egal tăiată de pendulul neînduraților alexandrini, vorbirea clasică tinde oarecum la o simplicitate ultraelementară, la claritatea primară a propozițiilor rânduite cu didactică scumpătate în cărțile de citire. Și atât de mult pomenesc clasicii aceștia ei înșiși, direct, de claritate, simplicitate și rațională înțelegere, încât ne ispitesc a crede că pricepem și noi lucrurile de care vorbesc ei fără nici o silință, așa după cum ei se arată că înțeleg fără rest orice lucru de care mintea lor se atinge. Dar nu este în firea gândirii noastre de astăzi să creadă atât de simplu în perfecta realizare a vreunei clarități oarecare.
Tocmai plecând de la impresia aceasta inițială, noi ajungem a simți curiozitățile speciale ale literaturii de care vorbim, și acea renumită claritate însăși devine pentru noi problemă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
6 august 2019
(Însemnări inedite și alte digresii cu privire la „arta nouă” indigenă)
S-a zic că, din punct de vedere artistic, opera poetică a lui Eminescu e imperfectă. Acei care cred astfel confundă perfecțiunea tehnică cu perfecțiunea artistică. Orice om inteligent, care a ținut o prozodie în mână, poate face versuri perfecte. Semnatarul acestor rânduri nu e poet. Totuși:
„Aseară, fix la ora 9,
Trecând așa pe strada Nouă
Sau poate Amzei — nu importă!
M-am pomenit cu o escortă
De oameni beți ca niște bestii
Vorbind — pe lângă alte chestii —
Că monoplanul n-are cârmă,
Dar totuși dacă tragi de-o sârmă
Virează scurt — și prin urmare
Aici e lucru foarte mare!”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Poezii