Cu mult timp în urmă, toate poveștile îi aparțineau lui Nyame, Zeul atotvăzător al cerului. Dar o creatură, Anansi, era hotărâtă să aducă poveștile pe Pământ. Anansi s-a dus la Nyame și a cerut să i se dea în stăpânire poveștile lumii. Zeul cerului i-a spus lui Anansi că poate avea toate poveștile dorite, dar numai dacă îndeplinește o sarcină imposibilă. Emily Zobel Marshall ne povestește călătoria păianjenului viclean. [Regizat de Keegan Thornhill, narat de Christina Greer, muzică de Salil Bhayani, cAMP Studio].
Mult-așteptatul blockbuster „Omul-Păianjen: Întoarcerea acasă” („Spider-Man Homecoming”) se lansează pe marile ecrane din România vineri, 7 iulie 2017. Producția Marvel Studios realizată de Columbia Pictures îi are drept protagoniști pe Tom Holland, Michael Keaton și Robert Downey Jr., în regia lui Jon Watts.
Cheryl Hayashi studiază mătasea de păianjen, unul dintre cele mai performante materiale din natură. Fiecare specie de păianjen poate să producă până la 7 genuri de mătase, foarte diferite între ele. Cum fac asta? Hayashi ne explică întâi la nivelul ADN-ului – apoi ne arată cum acest material foarte puternic și foarte flexibil poate să devină o sursă de inspirație.
Ce ar fi dacă am putea folosi biologia pentru a restabili echilibrul nostru cu natura fără să renunțăm la confort? Pledând pentru un nou tip de ecologism, cercetătoarea și antreprenoarea Emily Leproust regândește sustenabilitatea modernă la nivel molecular, folosind biologia sintetică pentru a crea alternative verzi. De la insulină dezvoltată în laborator și banane rezistente la boli, până la avioane din mătase de păianjen foarte rezistentă, ea explică modul în care citirea și scrierea ADN-ului poate duce la inovații revoluționare în domeniul sănătății, hranei și materialelor.
Romfilatelia introduce în circulație miercuri, 3 februarie 2021, emisiunea de mărci poștale „Delta Moldovei”, alcătuită din 7 mărci poștale, pentru a sărbători Ziua Mondială a Zonelor Umede – 2 februarie.
Era o stradă îngustă și întortocheată, cu case mici, urâte și dărăpănate.
Dar, dintre toate, una singură, cea mai înaltă, era atât de veche și de șubredă încât îți venea să crezi că, dintr-o clipă într-alta, avea să se dărâme.
Cine putea să locuiască pe-o astfel de stradă, decât lumea nevoiașă? Dar sărăcia se dovedea în acest loc cu atât mai necruțătoare cu cât, în fața odăii de la mansardă, era atârnată o colivie veche în care se afla un canar de toată frumusețea. Stăpânul n-avusese pesemne la îndemână un păhăruț din care să-i dea canarului să bea apă și pusese în loc un gât de sticlă, întors cu fundul în sus și astupat în partea de jos cu un dop. Dar bietului canar puțin îi păsa de urâțenia coliviei lui. Sărea sprinten de pe o stinghie pe alta și ciripea cu toată voioșia, mai ales atunci când stăpâna lui, o fată bătrână, îi aducea un pumn de verdeață.
Încarc...
