26 iunie 2012
Editura Polirom a publicat romanul „Eu sunt fiica lui Rembrandt” de Lynn Cullen. Inspirat din viaţa unui personaj istoric real, având în fundal o dramă de familie şi imaginea neaşteptată a unui triunghi amoros, romanul spune povestea încercărilor unei tinere de a ieşi în lume, de a scăpa din umbra tatălui ei: un pictor genial, în acelaşi timp un om imprevizibil şi neînţeles precum întâmplările vieţii.
După ce mama îi moare de ciumă şi fratele pleacă să se stabilească într-un loc îndepărtat, Cornelia van Rijn, o fată de nici 14 ani, îşi dă seama că nu mai are niciun prieten sau confident, cu excepţia tatălui ei, un om foarte dificil. Ajuns în dizgraţia clasei privilegiate din Amsterdam pentru că refuza să-şi ajusteze arta la gusturile patronilor culturali, Rembrandt van Rijn e acum, din câte se bârfeşte, la un pas de nebunie şi nu o mai are decât pe fiica lui. Însă şi ea e bântuită de propriile secrete scandaloase, găsindu-şi bucuria doar în întâlnirile tainice cu Carel, fiul unui magnat al comerţului naval. Dar în viaţa ei mai este cineva: Neel, ultimul ucenic al tatălui său, al cărui devotament nezdruncinat faţă de Rembrandt o uimeşte şi o emoţionează profund.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Dragoste, Ştiri
11 mai 2010
La Editura Corint Junior a apărut în ediţie de lux „Micuţele doamne” de Louisa May Alcott, în traducerea realizată de Diana Maria Laibăr. Cititorii de toate vârstele vor fi fermecaţi de această poveste care a trecut proba timpului, captivând generaţii întregi cu şarmul, inocenţa şi înţelepciunea sa.
În America secolului al XIX-lea, băieţoasa Jo, frumoasa Meg, timida Beth şi Amy cea romantică trebuie să se îngrijească de întreaga casă în vreme ce tatăl lor este plecat la război. În acelaşi timp, luptă să fie mai bune şi să devină, din fetiţe, adevărate micuţe doamne. Oricât de dificile ar fi aceste lucruri, surorile March sunt sprijinite de înţeleapta lor mamă şi legate de o dragoste de nezdruncinat.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
1 decembrie 2009
Trăiesc într-o ţară care a uitat cât e de frumoasă, care se caută pe sine şi mă caută pe mine, care nu-şi găseşte drumul, şi rostul, şi glasul. Care preferă să tacă atunci când oricine şi oricare se simt îndreptăţiţi să o înjure, care preferă să-şi plece fruntea când unul sau altul o împroaşcă de mizerii şi o ameninţă cu pumnul. Trăiesc într-o ţară nuntită cu Soarele, dăruită ca zestre cu munţi verzi şi ape strălucitoare, dar eu – copilul ei, am hotărât că nu mi-a dat destul, aşa că am început să-i sap în inimă ca să-mi iau „dreptul”. Mă vede lumina zilei tăindu-i copacii şi otrăvindu-i apele, ponegrindu-i obârşia şi numele, terfelindu-i memoria şi cinstea. Pentru că nu mi se pare mare lucru să mă fi făcut Ea om pe mine pe pământ, şi nici nu consider că am vreo datorie să-i dau înapoi vreo ceva…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Eseuri
2 mai 2008
Fragmente din capitolul „Eminescu şi Novalis” al volumului scris de criticul Zoe Dumitrescu-Buşulenga despre „Eminescu şi romantismul german”, apărut la Editura Eminescu, Bucureşti, 1986:
„Cel mai proeminent poet al romantismului german, Friedrich von Hardenberg (Novalis), care a dat Şcolii de la Jena cea mai mare strălucire, a rămas după incredibil de scurta sa existenţă (între 1772-1801) încă o ciudată prezenţă pe cerul gândirii şi creativităţii europene. Aristocraticul saxon face încă o stranie apariţie chiar pe lângă Heinrich von Kleist ori E.T.A. Hoffmann, cei mai ‘pitoreşti în sensul neconformismului maxim şi al cultivării ciudăţeniei, visului, vedeniei. El nu-şi cultivă, ca aceia, stările ieşite de sub stăpânirea raţiunii, nu exaltă ca ei, deliberat, tot ce scapă imperiului luminos al conştiinţei. Dar el trăieşte şi arde într-o lume mai vastă decât aceea îngrădită de categoriile sensibilităţii, de normele raţiunii. Un apetit de fond, irezistibil, al absolutului i-a călăuzit scurta viaţă purtându-l spre demolarea blândă, profetică, a barierelor fiinţei.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
