JR, un artist de stradă semi-anonim din Franţa, foloseşte fotografia pentru a înfăţişa adevărata faţă a lumii, lipind fotografii de chipuri umane pe nişte pânze uriaşe. În cadrul TED2011, acesta îşi prezintă visul îndrăzneţ: recurgerea la artă pentru a schimba perspectiva asupra lumii. Învăţaţi mai multe despre arta sa şi cum vă puteţi implica la insideoutproject.net.
Din 9 aprilie 2022, pe scena Sălii Studio, de la ora 19:00, Teatrul Naţional din Bucureşti anunţă un nou spectacol, „Casa de la țară” de Donald Margulies, în regia, traducerea şi ilustraţia muzicală semnate de un nume de rezonanţă al teatrului românesc contemporan, Claudiu Goga. Distribuția este alcătuită din Maia Morgenstern, Marius Manole, Gavril Pătru, Marius Bodochi, Raluca Aprodu, Cătălina Mihai și Maruca Băiaşu.
„Casa de la ţară” propune, cu umor, ironie şi luciditate, o complicată poveste despre o familie de artişti. Donald Margulies spunea:
O poveste despre ce trăim atunci când trăim. Ne trăim viața? Ne trăim cariera? Ne trăim visele? Ne trăim eşecurile? O piesă despre mai multe feluri de a iubi şi despre mai multe feluri de a urî, despre forța de distrugere a unui sărut şi despre forța de distrugere a lipsei unui sărut. O poveste despre greutatea cuvintelor spuse şi despre durerea cuvintelor nespuse, despre prețul succesului şi prețul ratării, despre arta pură şi arta comercială, despre demonii orgoliului şi demonii pasiunii, despre părinți şi copii, o poveste despre oameni.
Scriitorul sud-african Damon Galgut este câștigătorul prestigiosului Booker Prize pentru ficțiune 2021 cu romanul „The Promise„, o saga modernă ce urmărește declinul unei familii, pe fundalul schimbărilor tulburi dintr-o țară care are nevoie de vindecare. Cartea se află în curs de apariție la Editura Litera, în colecția Clasici Contemporani.
I
De o săptămână mă aflam la Florența, alergând în toate zilele, de dimineață pân-în seară, prin deosebitele părți ale orașului, spre a vedea nenumăratele minuni cuprinse în sânul său; la tot pasul un nou lucru vrednic de laudă se arăta ochilor mei și îmi insufla un sfânt respect pentru maeștrii nemuritori care au înzestrat patria lor cu atâtea podoabe ce fac mirarea călătorilor. Când a da Dumnezeu (ziceam în mine, în fața unui monument sau a unui tablou) să avem și noi în Moldova un Raphael, un Michel Ange, ale căror produceri minunate să poată atrage ochii și laudele națiilor asupra noastră!” Dar aceste visuri mândre făceau loc îndată altor idei trezite în minte-mi prin priveliștea vreunei alte capodopere de zugrăvie sau de arhitectură ce se înfățișa ochilor mei, căci obiectele de artă sunt atât de multe în Italia și mai ales cu așa talent lucrate, încât călătorul nu mai are vreme nici să gândească, ci își simte ființa cufundată într-o mirare îndelungată și plină de plăceri. El în trecerea sa prin Italia gustă o viață nouă, necunoscută; și când iese de pe țărmurile acelui pământ poetic, atunci i se pare că s-a visat zburând printr-o câmpie îmbogățită cu toate podoabele raiului.
Într-o duminică, trecând pe piața de Domo, văzui o mulțime de echipajuri așezate în linie, în fața catedralei Santa Maria del Fiore, ce se găsește în mijlocul pieței; și îndemnat de curiozitatea de a vedea damele aristocrate din Florența, intrai în ea. Priveliștea ce mi se înfățișă mă umplu de un sentiment atât de puternic și de sfânt, că rămăsei împietrit ca statuia sfântului Ioan lângă care mă aflam. Biserica era luminată de vro câteva candele ascunse pe după coloane, încât razele lor aruncau o lumină slabă, ca glasul cel de pe urmă al unui om ce moare, și misterioasă ca sfintele taine ce se serbau înaintea veșnicului părinte. Un popor întreg sta îngenuncheat în fața altarului și cufundat în dulcea mângâiere a rugăciunii; glasul răsunător și plin de melodie al organelor zbura prin nourii de tămâie ce se ridicau în văzduh și vuia ca o harpă cerească ce părea că cheamă sufletele la pocăință. Un aer de sfințenie ce-ți răcorea inima de toată durerea domnea asupra tuturor acelor capete plecate…
Politica unui singur copil în China s-a sfârșit în 2015, dar abia acum începem să înțelegem cum era să trăiești în timpul acelui program, spune membrul TED și producătorul de filme documentare Nanfu Wang. Cu înregistrări din filmul ei „Națiunea unui singur copil”, ea ne împărtășește povești nespuse care dezvăluie consecințele complexe ale acestei politici și expun puterea înfiorătoare a propagandei.
De-a lungul istoriei, chiar și un imperiu poate fi uitat. În acest discurs bogat pe teme diverse, Gus Casely-Hayford ne împărtășește originile antice ale Africii, care de prea multe ori sunt uitate sau rămân nespuse. Împreuna călătorim către Marele Zimbabwe, orașul antic ale cărui origini misterioase și arhitectură avansată continuă să deruteze arheologii. Sau către dinastia lui Mansa Musa, conducătorul Imperiului Mali, a cărui bogăție a construit legendarele biblioteci din Timbuktu. Și gândiți-vă ce alte lecții de istorie am putea să trecem cu vederea involuntar.