Statu’. Dar cum? „Treaba statului, domnule, el ce grije are? Pentru ce-l avem pe el?” – zicea Conu Leonida
Ministerul Culturii, logic, e vorba de cultură
Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, logic, că-i „în lume”
Institul Cultural Român, şi mai logic, asta îi e menirea
ba ăia
ba ăilalţi
Lăsând gluma deoparte, adevărul este că TOŢI. Şi când spun „TOŢI”, nu mă refer doar la instituţiile statului. Nu mă limitez nici la instituţiile de cultură. Nu mă limitez nici măcar la artişti, independenţi sau organizaţi. Nu mă refer la ALŢII.
Arta creată de Marina Abramovic împinge limitele dintre audiență și artist în căutarea unei conștiințe elevate și a schimbării personale. În lucrarea sa inovatoare din 2010, „The Artist Is Present”, aceasta a stat pe un scaun privindu-și audiența timp de opt ore pe zi, cu rezultate incredibil de emoționante. Cea mai îndrăzneață lucrare e încă în construcție, luând forma unui institut de artă devotat experimentării și gesturilor simple executate cu o atenție desăvârșită. „Nimic nu se va schimba dacă mereu faceți lucrurile în același mod”, spune ea. „Metoda mea constă în a face lucruri de care mă tem și pe care nu le cunosc pentru a ajunge într-un loc nedescoperit de nimeni.”
Chris Anderson de la TED spune că cresterea numărului filmelor postate pe internet duce la apariţia unui fenomen la scară mondială numit Inovaţie de Grup Accelerată — un ciclu de învăţare care se auto-alimentează şi care ar putea să fie la fel de important precum inventarea tiparului. Dar ca să acceseze această resursă, organizaţiile vor trebui să accepte o deschidere radicală. Şi pentru TED, aceasta înseamnă zorii unui întreg nou capitol…
Încarc...
2 voturi